Social Media este o mină de aur pentru educaţie

Vorbind despre Social Media am în vedere programele: Facebook, Google+, Blogger, Twitter, LinkedIn, Pinterest şi alte forme ale Social Media pe care elevii le utilizează din ce în ce mai mult cu o extrem de mare dezinvoltură.

Cred cu tărie că educaţia modernă trebuie să integreze Social Media în procesul de învăţământ. Eu consider că Social Media este un instrument de marketing pe care îl includ în conceptul mai larg de proces - element al mixului de marketing al serviciilor educaționale.

Modernizarea procesului educațional înseamnă, în opinia mea, utilizarea de noi conținuturi educaționale (articole și texte online, fișiere, poze, filme) și utilizarea de noi forme în care conținuturile educaționale pot ajunge la student. Social Media e unul dintre ele. Prin Social Media, studenții pot primi cursul de la profesor pe Facebook și îl pot accesa de pe smartphone-ul din buzunar.

Actorii educaţionali pot găsi multe beneficii în Social Media - atât profesorii şi elevii cât şi managementul şcolilor, părinţii, partenerii educaţionali, firmele, furnizorii de conţinuturi educaţionale precum şi alţi stakeholderi – deţinători de interese şi categorii de public importante în educaţie. Social Media permite tuturor acestora să se implice şi să participe la educaţie de o manieră revoluţionar diferită faţă de interacţiunile educaţionale tradiţionale. Argumentez în continuare:

Social Media facilitează învăţarea
Facilitarea învăţării este, de fapt, principala misiune a şcolii. Social Media facilitează învăţarea prin aceea că determină elevii şi profesorii să participe la reţeaua educaţională, le oferă acces la o lume nouă, la resurse educaţionale noi, bogate, inedite şi valoroase.

Prin Social Media participanţii pot primi şi distribui resurse educaţionale: texte, documente, filme, hărţi, machete, grafice etc., pot să folosească instrumentele pe care le au la dispoziţie, pot să interacţioneze cu profesorii, elevii şi alţi utilizatori.

Social Media facilitează deprinderea unor competenţe de utilizare a conţinuturilor şi a funcţiilor din mediul online. Social Media pune la dispoziţie utilizatorilor instrumente şi funcţii prin intermediul cărora aceştia îşi organizează informaţia pe categorii şi pe teme de interes. Social Media determină învăţarea prin aceea că facilitează interacţiuni complexe între actorii educaţionali. Social Media încurajează creativitatea în procesul de învăţământ.

Învățarea devine un proces mai puţin concentrat şi convergent, mai puţin exclusivist, mai puţin autoritar, mai puţin izolat şi mai puţin plictisitor, după cum se vede în tabelul de mai jos:

Tabelul 1. Comparaţie dintre învăţarea tradiţională şi învăţarea prin Social Media

Aspectul evaluat	Învăţarea tradiţională	Învăţarea prin utilizarea Social Media
Concentrarea	Învăţarea este concentrată ·   în interiorul şcolii; · interacţiunile dintre profesori şi elevi ·   în sălile de clasă ·  în timpul de 4-6 ore pe zi	Învăţarea  este un proces difuz şi discret. Învăţarea iese din reperele tradiţionale, poate fi rezultatul interacţiunilor sociale pe care Social Media le facilitează. Elevii / studenții  pot învăţa de fiecare dată când accesează reţeaua socială, chiar de pe telefonul mobil, chiar de la distanţă, din vacanţă, din străinătate, oricând are acces la reţea.
Exclusivismul	Cine lipsește la oră a pierdut lecţia	Lecţia este disponibilă în reţea, online, o poate accesa oricine face parte din grupul educaţional
Autoritatea	Şcoala are autoritatea instituţională asupra elevilor, asupra procesului educaţional. Profesorul este autoritatea profesională pe domeniul pe care îl predă, elevii / studenții  învaţă de la profesor.	Şcoala şi structurile instituţionale sunt şi ele doar nişte utilizatori ai reţelei. În reţeaua socială şi pe Internet sunt multe surse de cunoaştere. Şcoala şi profesorii se transformă în facilitatori ai învăţării, profesorii în mentori ai elevilor. Elevii / studenții  pot fi încurajaţi să contribuie şi ei cu resurse educaţionale. Elevii / studenții  pot învăţa din orice sursă, atât profesorii cât şi elevii / studenții  pot pune la dispoziţie surse şi resurse de învăţare în formate diverse şi pot învăța unii de la alţii.
Izolarea	Procesul educaţional este izolat de societate, de actorii sociali din afara şcolii. Actorii educaţionali cotidieni sunt personalul şcolii şi elevii / studenții , eventual  părinţii şi, sporadic, partenerii.	Procesul educaţional iese din şcoală, se extinde în reţea. Profesorii pot transmite conţinuturi educaţionale prin intermediul Social Media, pe reţelele sociale, pot fi actori importanţi într-o lume nouă, aceea a cunoaşterii. Prin intermediul Social Media, şcoala şi actorii educaţionali pot deveni repere sociale cu identităţi instituţionale pregnante. Pot să îşi asume funcţia de facilitator comunitar şi poate accesa resurse suplimentare din comunitate.
Mobilizarea atenţiei elevilor	Procesul educaţional tradiţional presupune organizarea activităţilor didactice în orele şcolare, de 40-50 de minute. Predarea la clasă după manual şi de către profesor poate deveni foarte plictisitoare pentru elevi.  Mobilizarea atenţiei elevilor e mai dificilă atunci când elevii / studenții  sunt doar simpli beneficiari, simpli spectatori ai prestaţiei profesorului în condiţiile în care profesorului nu poate interacţiona simultan cu toţi elevii / studenții  dintr-o clasă. Astfel, când un elev răspunde sau participă la discuţii, alt elev poate fi plictisit.	În Social Media, elevii / studenții  pot fi proprietari ai procesului educaţional (sau a unei părţi), ceea ce le poate spori atenţia şi nivelul de implicare în mod semnificativ. Social Media e construită pe considerentul că utilizatorii mai degrabă se angajează în dialoguri pe o temă dată decât să consume informaţiei statică. Profesorii pot primi feed back rapid de la elevi, atunci când prezintă o temă nouă sau un subiect de interes. Resursele educaţionale distribuite prin Social Media sunt mult mai spectaculoase, mai dinamice, mai colorate, mai inedite, ele cresc nivelul de atenţie al elevilor.

Social Media permite şi facilitează prezenţa online şi accentuează identitatea instituţională
Prezenţa în reţelele de socializare (pe Facebook, Twitter, Google+ etc.) a şcolii, a profesorilor, a structurilor instituţionale ale şcolii (secretariat, cabinet medical, bibliotecă etc.) determină elevii să considere că şcoala şi structurile sale fac parte dintr-un univers care este şi al lor. Paradoxal, universul elevilor anului 2013 este mult mai aproape de Facebook decât de biblioteca şcolii. Prezenţa pe Social Media a actorilor educaţionali ar atenua această distanţă dintre elevi şi inflexibilele structuri educaţionale.

Social Media permite şi facilitează comunicarea
Social Media permite utilizatorilor să comunice în dublu sens. Social Media permite utilizatorilor să includă şi alte părţi sau persoane în comunicare. Social Media permite utilizatorilor să comunice în atât în timp real cât şi cu o oarecare întârziere. Social Media stochează o parte a comunicării, făcând posibilă analiza ulterioară a conţinutului comunicării. Social Media permite utilizatorilor să comunice atât scris, cât şi prin intermediul pictogramelor, prin poze, prin imagini în mişcare, prin filme – unele din aceste instrumente de comunicare putând fi produse de utilizator (de exemplu, poze făcute cu telefonul mobil şi încercate în reţea, mesaje de comentarii, mesaje de apreciere (de tip Like – Îmi place).

Concret, prin Social Media profesorii pot ţine legătura cu elevii şi cu alţi profesori, elevii pot ţine legătura cu profesorii şi cu alţi elevi, profesorii pot ţine legătura cu părinţii, conducerea şcolii poate să ţină legătura cu părinţii şi cu elevii. Se pot distribui mesaje, noutăţi, anunţuri, comunicări diverse, idei referitoare la procesul de învăţământ, resurse educaţionale, opinii, puncte de vedere ale actorilor implicaţi în procesul educaţional. Pot fi mai uşor colectate reacţii şi feed back de la elevi şi părinţi, pot fi mai discret aplanate conflicte, pot fi mai eficient organizate acţiuni şi proiecte.

Profesorii pot primi feed back de la elevi şi părinţi în timp real, la finalul unei zile sau a unei săptămâni. Diriginţii pot pregăti mai bine şedinţele cu părinţii.

Prin intermediul Social Media se poate mult mai uşor umaniza comunicarea dintre părţi decât în alte moduri de comunicare scrisă sau mediată de instrumente de comunicare (scrisoare clasică, email, mesaj scris). Prin Social Media se pot include în comunicările dintre persoane şi aprecierile subiective ale altor părţi.

Social Media lărgeşte accesul la comunicare, facilitând utilizatorilor comunicarea cu prietenii prietenilor, cu organizaţii şi instituţii, cu conducerea sau birourile administrative ale acestora. Prin implicarea în Social Media se pot integra in grup şi pot mai eficient să participe la activităţi şi proiecte elevii mai timizi sau mai introvertiţi.

Social Media permite şi facilitează producţia şi distribuţia de cunoaştere
Conţinuturile informaţionale şi comunicaţionale ale Social Media sunt de fapt ingrediente ale cunoaşterii. Mai precis, Social Media lucrează cu următoarele categorii de conţinuturi: date informaţii, idei, texte, desene, pictograme, infografice, hărţi, machete, poze, filme, fişiere, linkuri către site-uri Internet, agregatoare de conţinuturi, comentarii etc.

Desigur că acestea şi multe altele constituie materia primă a conţinuturilor educaţionale. Profesorii şi managerii din educaţie trebuie să conştientizeze bogăţia şi diversitatea de ingrediente ale cunoaşterii care se află în conţinuturile Social Media şi să le includă în procesul de educaţie.

În vechiul model de educaţie, profesorii şi manualele erau sursele de cunoaştere şcolară pe care educaţia le punea în valoare. În noile condiţii profesorii încetează să devină depozitarii adevărurilor şi a cunoaşterii referitoare la domeniile pe care le predau. Internetul în general şi Social Media în particular a spart monopolul şcolilor tradiţionale şi a profesorilor în educaţie şi în cunoaştere.

Profesorii ar trebui să se transforme în antrenori ai elevilor în „sportul” sau „competiţia” cunoaşterii, în facilitatori ai descoperirilor referitoare la domeniul pe care îl predau, în mentori ai devenirii elevilor.

Social Media permite şi facilitează formarea de grupuri şi comunităţi educaţionale care pot constitui resurse importante pentru educaţie

Educaţia la şcoală se face în mare parte în grup. Grupurile facilitează educaţia, dobândirea de competenţe şi cunoaşterea, dar şi distribuirea de idei, modele sociale, modele de comportament, emoţii, iniţiative, implicări şi valori. Grupurile pe care şcoala le formează sunt în general determinate ca prezență fizică sau sub aspect funcţional (clasele de elevi, membrii unei echipe sportive, lotul elevilor participanţi la olimpiadă etc.). Durata de viaţă a grupurilor este relativ scurtă, până la despărţirea fizică firească a celor care fac parte din grup, la terminarea proiectului sau a anului şcolar ori a absolvirii. 

Social Media permite şi facilitează formarea de grupuri virtuale care pot avea durate mai lungi de viaţă. Social Media permite unor utilizatori să se conecteze cu prietenii lor, cu prietenii prietenilor lor iar aceştia să se conecteze între ei ş.a.m.d. Social media determină formarea de grupuri şi comunităţi, încurajează indivizii să se implice în activităţi ale acestora, distribuie informaţii despre activităţile de grup, facilitează integrarea indivizilor în grup şi participarea cu idei, comentarii şi aprecieri la activitatea grupurilor.

Concret, profesorii pot face pe Facebook sau pe Google + grupuri ale clasei de elevi, grupuri ale părinţilor, grupuri ale elevilor implicaţi în anumite proiecte sau cercuri şcolare, elevii îşi pot face grupuri ale prietenilor lor interesaţi de un anumit proiect, de exemplu, profesorii pot da teme de grup iar elevii prin Facebook îşi constituie un grup de lucru. Alt exemplu: o formaţie muzicală sau sportivă a elevilor poate interacţiona pe Facebook cu fanii ei, un organizator al unei excursii şcolare poate interacționa mult mai eficient cu elevii participanţi la excursie şi cu părinţii acestora, se pot face grupuri ale absolvenţilor, ale partenerilor, ale persoanelor implicate în activitatea şcolii (consilii şi comisii curriculare, cercuri pedagogice, profesorii de specialitate, colegii dintr-o catedră etc.).

Şcoala, managerii din educaţie şi profesorii trebuie să ia iniţiativa formării acestor comunităţi educaţionale pentru că existenţa şi funcţionarea lor sporesc valoarea educaţiei.