Împuternicirea prin ignoranță

Printre oamenii pe care îi urmăresc, îi citesc și îi împărtașesc se numără și Ciprian Mihali. Mai jos este un text publicat de domnia sa pe Facebook în ianuarie 2025.

...

Împuternicirea prin ignoranță

Am recitit și am republicat recent un text din 2021 despre felul în care se creează solidaritatea ignoranței.

Din păcate, ultimii trei ani au dovedit cu asupră măsură că această solidaritate a devenit tot mai întinsă și că ignoranța, în diferitele ei forme, emite astăzi agresiv pretenții de dominație politică.

Și o poate face în spațiul public românesc pentru că aici a fost creat, cu atentă și răbdătoare grijă, adică prin efortul conjugat al unor instituții interne și externe, prin complicități ticăloase, un personaj care a reușit să întruchipeze prin tot ceea ce este el această ignoranță.

Călin Georgescu, pe numele lui, este un individ de o spectaculoasă mediocritate intelectuală. De o incultură zgomotoasă, cu pretenții de atoatecunoscător, emițând pe un ton grav și într-un dozaj foarte bine cântărit absurdități și banalități, acest individ a reușit să mobilizeze în jurul lui milioane de oameni a căror încredere în ei înșiși, în ceilalți și în instituții era la cote dramatic de scăzute. Și a reușit acest lucru gâdilându-le ignoranța și ridicând-o la rang de virtute. 

Spuneam acum câțiva ani că rețelele sociale au eliberat, ca dintr-o îndelungă strânsoare, ca dintr-un fel de sclavie, prostia și au ridicat-o la rang de curaj public. Nu calific moral aici prostia și nu-i dau un sens peiorativ, ci o înțeleg ca fericirea celui care nu știe nimic și nici nu vrea să știe nimic: e ignoranța voluntară a celui ce refuză întâlnirea cu cartea, a celui care-și extrage „cunoașterea” de pe grupurile de facebook și de pe tiktok. E ignoranța fericită a celui care a reușit să demonstreze celorlalți că nu e nevoie să ai habar de nimic, nici de istorie, nici de literatură, nici de știință, nici de geopolitică, pentru a emite cu maximă siguranță cele mai solide certitudini.

Așa este însuși acest guru: tot ceea ce spune despre istorie, despre viață, despre cultură este o batjocură neîncetată la adresa școlii, a învățării și a cunoașterii. El practică nu doar adevărurile alternative, ci și istoria alternativă, știința alternativă (Burebista domnea până în Pădurea Neagră, Danemarca era Dacia, prostiile despre telepatie, apă sau firul divin…), ca adevăruri ultime, adevăruri adevărate. Ca să nu mai vorbesc de „trezirea în conștiință”, un contrasens de care râde în hohote și un elev studios de gimnaziu. 

Acele adevăruri în numele cărora toți oamenii de știință și toți intelectualii sunt niște trădători. Iar trădătorii știm noi bine ce soartă merită. Eu, personal, am aflat-o de la un fanatic CG. Spoiler: se lasă cu aruncarea la lei, deci cu moartea.

Cum a fost posibil ca atâtea milioane de oameni să cadă pradă acestei uriașe imposturi? Ei bine, pe de o parte avem ignoranța aceea brută a celor care nu au știut niciodată nimic și nici nu a dorit să afle mai mult. Nu au mers la școală sau, dacă au mers, nu s-a prins nimic de ei. Dar acum, minune, s-au iluminat, s-au umplut de cunoaștere mistică, pentru că, nu-i așa, s-au trezit la conștiință.

Pe de altă parte avem însă o răspândire îngrijorătoare de o vreme încoace a pseudoștiinței și cu deosebire a pseudoștiinței psihologice. Antreprenoriatul sufletului (conștiinței, spiritului) este una din cele mai profitabile afaceri de astăzi. Dezvoltarea personală practicată de armate întregi de femei și bărbați calificați la locul de muncă – adică la seral, pe psihicul unor clienți naivi și debusolați – este de fapt o agresiune permanentă și o hipnotizare înșelătoare a atâtor persoane aflate în criză (reală sau indusă chiar de traineri), și chiar această agresiune i-a vulnerabilizat cu adevărat. 

Astfel încât de la „împământare”, „energizare”, „dizolvarea fricilor”, „redescoperirea puterii tale”, „reinventarea motivației”, „frica de judecată „ sau „spiritul astrologic”, „tabere de bărbăție” sau „retreaturi de renaștere a feminității divine” – toate în mii de oferte seducătoare și pe bani mulți, unele în locuri exotice – până la aberațiile lui CG nu e de fapt nicio distanță, sunt exact același lucru.

Și anume o fraudă psihică și afectivă permanentă, învelită în ambalaje pretențioase, așa cum însuși CG e învelit într-un ambalaj voit sofisticat. O fraudă care produce daune greu de imaginat pentru societate și pentru indivizi. 

Nu e deci doar incultură, e și pseudocultură. Așa cum există pseudoștiință (mai ales și mai grav în vecinătatea psihologiei), așa există o toxică pseudocultură, tot mai extinsă: milioane de oameni care nu citesc nimic, care disprețuiesc cartea, doar scrollează pe tiktok, sau care citesc o maculatură din care cred că află ceva, că învață lucruri neștiute de alții, dar care, de fapt, le agravează analfabetismul social, științific și cultural. Se cred mai deștepți, mai treji în conștiință, dar se scufundă cu atât mai mult în obscurantism și fanatism. Se cred împuterniciți, dar sunt mai slabi ca niciodată. Se cred liberi, dar abia acum și-au petrecut lanțurile în jurul gâtului și al picioarelor. Strigă „libertate!” încurajați de cei care i-au redus la stadiul de roboței dependenți și neajutorați.

Întoarcerea la carte a devenit un imperativ de supraviețuire pentru societatea noastră.

PS: Refuz să scriu scurt tocmai pentru a ne exersa împreună atenția profundă și răbdarea de a descifra înțelesurile lumii.