Industria României comuniste a crescut strâmb și s-a făcut praf prin orgoliul criminal al lui Nicolae Ceaușescu- un prost ajuns dictator, înconjurat de slugi ticăloase care îi spuneau ce mare geniu este.
Pentru a finanța o industrie cumpărată pe credit și care deja la sfârșitul anilor ’70 era învechită, energofagă, necompetitivă și complet ineficientă, „genialul conducător” a decis ca țara să plătească datoriile prin vânzarea de materii prime, prin tăierea dramatică a tuturor cheltuielilor publice, prin exportul a orice putea fi exportat, în primul rând alimente, inclusiv prin vânzarea a 80 de tone de aur din rezerva națională.
Remarcați ironia, nu? Care, de fapt, e o dramă.
Să mai spun o dată: A plătit pentru dezvoltarea unei industrii– după ce industria s-a dezvoltat, prin vânzarea de materii prime, alimente și aur, înfometând și chinuind poporul. Asta da industrie, asta da economie, ăsta da conducător.
Citiți articolele lui Vlad Petreanu despre cum a plătit Ceaușescu datoriile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu