Idei despre necesitatea exprimării în scris

Idei despre necesitatea exprimării în scris

De Hélène Pereira- https://www.facebook.com/helene.pereira.313

Dispariția progresivă a timpurilor (conjunctiv, trecut simplu, imperfect, forme compuse ale viitorului, participiu trecut...) duce la o gândire în prezent, limitată la clipă, incapabilă de proiecții în timp. Generalizarea tu-ului, dispariția majusculelor și a punctuației sunt tot atâtea lovituri mortale aduse subtilității expresiei. 

Eliminarea cuvântului „domnișoară” este nu numai renunțarea la estetica unui cuvânt, ci și promovarea ideii că între o fetiță și o femeie nu există nimic. 

Mai puține cuvinte și mai puține verbe conjugate înseamnă mai puține capacități de a exprima emoțiile și mai puține posibilități de a elabora o gândire. 

Studii au arătat că o parte din violența din sfera publică și privată provine direct din incapacitatea de a pune cuvinte pe emoții. Cu cât limbajul este mai sărac, cu atât gândirea există mai puțin. Nu există gândire critică fără gândire. Și nu există gândire fără cuvinte. 

Cum se poate construi o gândire ipotetic-deductivă fără stăpânirea condiționalului? Cum se poate privi viitorul fără conjugarea la viitor? Cum se poate înțelege o temporalitate, o succesiune de elemente în timp, fie ele trecute sau viitoare, precum și durata lor relativă, fără o limbă care face diferența între ceea ce ar fi putut fi, ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce ar putea avea loc, și ceea ce va fi după ce ceea ce ar putea avea loc va avea loc? Dacă un strigăt de adunare ar trebui să se audă astăzi, acesta ar fi cel adresat părinților și profesorilor: faceți să vorbească, să citească și să scrie copiii, elevii, studenții dumneavoastră. 

Predați și practicați limba în formele sale cele mai variate, chiar dacă pare complicată, mai ales dacă este complicată. 

Pentru că în acest efort se află libertatea. 

Cei care explică la nesfârșit că trebuie să se simplifice ortografia, să se curețe limba de „defectele” sale, să se abroge genurile, timpurile, nuanțele, tot ceea ce creează complexitate sunt groparii spiritului uman.

Dispariția treptată a timpurilor (conjunctiv, trecut simplu, imperfect, forme compuse ale viitorului, participiu trecut...) conduce la o gândire în prezent, limitată la momentul prezent, incapabilă de proiecții în timp. Generalizarea folosirii formei de a te adresa cu "tu", dispariția majusculelor și a punctuației sunt atâtea lovituri mortale date subtilității exprimării. 

A elimina cuvântul „domnișoară” nu este doar a renunța la estetica unui cuvânt, ci și a promova ideea că între o fetiță și o femeie nu există nimic.

Mai puține cuvinte și mai puține verbe conjugate înseamnă mai puține capacități de exprimare a emoțiilor și mai puține posibilități de elaborare a gândurilor. 

Studiile au arătat că o parte din violența în spațiul public și privat provine direct din incapacitatea de a pune în cuvinte emoțiile.

Cu cât limbajul este mai sărac, cu atât gândirea este mai slabă. Nu există gândire critică fără gândire. Și nu există gândire fără cuvinte. 

Cum poți construi o gândire ipotetico-deductivă fără stăpânirea condiționalului? Cum poți să te gândești la viitor fără conjugația în viitor? Cum poți înțelege o temporalitate, o succesiune de elemente în timp, fie ele trecute sau viitoare, precum și durata relativă a acestora, fără o limbă care să facă diferența între ceea ce ar fi putut fi, ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce ar putea să se întâmple și ceea ce va fi după ce ceea ce ar putea să se întâmple s-a întâmplat?

Dacă un strigăt de mobilizare ar trebui să se facă auzit astăzi, acesta ar fi adresat părinților și profesorilor: să-i faceți pe copiii voștri, elevii voștri, studenții voștri să vorbească, să citească și să scrie. Învățați și practicați limba în toate formele ei, chiar dacă pare complicată, mai ales dacă este complicată. 

Pentru că în acest efort se află libertatea. 

Cei care explică în mod constant că trebuie să simplificăm ortografia, să curățăm limba de „defectele” ei, să abolim genurile, timpurile, nuanțele, tot ceea ce creează complexitate sunt groparii ai spiritului uman.