Cum am întâlnit Sociologia și m-am îndrăgostit de ea

Într-o zi de primăvară mergeam eu liniștit spre viitor când mă întâlnesc cu Sociologia. La început am privit-o cu curiozitate, era fascinantă, misterioasă, dar cumva îmi era familiară. Simțeam că vreau să o cunosc mai bine.

- Bună ziua, my name is Bond, James Bond. A-aa, pardon, sunt... 

Nu m-a lăsat să termin. Mi-a întins o mână parfumată:

- Sociologia, încântată!

Mai sus este o metaforă, o fantezie, desigur. 

Mai jos este un text scris de mine la aniversarea Sociologiei, ca domeniu al cunoașterii academice. Tot ce am scris mai jos e adevărat, nu e fantezie, nu nu. 

Sociologia– o fereastră spre lumea mea

Lumea în care trăiesc este complexă, efervescentă și plină de frământări. Am văzut-o modificându-se semnificativ în timpul vieții mele. M-am născut în 1973 și mi-am trăit primii ani din viață într-o țară ai căror oameni aveau opreliști de tot felul pe care eu, copil și adolescent fiind, nu le vedeam, nu le simțeam, nu le cunoșteam.

După 1989 opreliștile s-au ridicat lăsând loc confuziei, fricilor și nesiguranțelor de tot felul care au însoțit libertatea oamenilor. Schimbările din lume și, mai ales, reacțiile oamenilor la ele m-au fascinat mereu, mi se părea că însăși viața mea este oglindită în aceste schimbări și reacții. Am tot încercat să lustruiesc oglinda până mi-am dat seama că pot vedea și dincolo de ea, că oglinda îmi îngăduie să privesc prin ea, ca printr-o fereastră.

Am ales științe economice pentru că nu știam despre științele sociale

Revoluția din 1989 m-a prins elev de liceu, învățând economie politică pentru a deveni student la științe economice. Alesesem științele economice considerându-le domeniul cel mai apropiat de ceea ce credeam eu că îmi va plăcea să fac. Nu aveam atunci prea multe opțiuni sau, cel puțin, nu le cunoșteam. Oamenii din jurul meu se îndreptau spre matematică, spre informatică, spre medicină, spre drept, spre inginerie iar eu nu mă simțeam confortabil să aleg acele domenii. Pe de altă parte nici nu știam atunci că există un domeniu academic care studiază oamenii și societatea. 

La facultate am întâlnit sociologia

Am aflat peste câțiva ani, când am făcut cursul de Sociologie în cadrul Facultății de Științe Economice la Universitatea din Oradea al cărei titular era doamna profesor Floare Chipea. Mi-a plăcut foarte mult cursul și domeniul sociologiei. Doamna profesoară a reușit să aprindă în mine curiozitatea pentru legăturile sociale, pentru relațiile dintre oameni și pentru profunzimea conexiunilor care ne leagă pe toți în comunități, în familii și unii de alții. 

Am mers pe teren cu chestionare, am participat în proiecte de cercetare

Mi-a plăcut atât de mult domeniul studiat în cadrul cursului încât atunci când am aflat că doamna profesoară caută studenți pentru a aplica chestionare sociologice pe teren în județ m-am anunțat deîndată. Am devenit astfel parte din echipa de operatori de chestionare, am mers pe teren în câteva comunități din județul Bihor, am interacționat cu oameni foarte diverși, am vorbit cu ei, le-am aplicat chestionare. Am cunoscut astfel lumile lor și am realizat ce diferite sunt ele față de lumea mea. Tot ca student am participat la primul proiect de cercetare academică, era un proiect de cercetare în care am  participat alături de colegii de la Drept la o cercetare finalizată cu un articol- primul meu articol științific care se numea „Integrarea studenților în sistemul de statute și roluri la Universitatea din Oradea”. Am lucrat atunci alături de câțiva oameni care și ei, ca mine, erau pasionați de sociologie, și lor le aprinsese curiozitatea doamna profesoară Chipea. Observ acum, după mulți ani, că acei colegi cu care atunci am lucrat împreună sunt profesioniști în domeniul juridic, au validat în timp, au ajuns pe înalte trepte profesionale și personale. Pun pe seama faptului că, poate, și ei, la fel ca mine, aveau dorința de a-i cunoaște mai bine pe oamenii de lângă ei, de a înțelege lumea dincolo de subiectivitatea propriei persoane. 

La facultate la Sociologie am cunoscut oameni extraordinari care m-au ajutat să înțeleg istoria familiei mele

Flacăra se aprinsese, am fost atât de încântat, fascinat, curios și dornic de a ști mai mult despre domeniul sociologie încât, la doi ani după absolvirea Facultății de Științe Economice, m-am înscris la Facultatea de Științe Socio-Umane și am început studiul formal al sociologiei. Pășind în domenii de cunoaștere noi și luminoase, am cunoscut noi oameni care mi-au deschis noi ferestre spre lume. Profesorul Gheorghe Șișeștean a fost unul dintre ei. M-a fascinat, m-a cucerit, m-a atras cu harul său, cu larga și erudita sa cunoaștere. Cursurile sale erau o sărbătoare a cunoașterii, fie că erau de Demografie sau de Antropologie urbană sau, mai ales, rurală. Am aflat de la cursurile sale despre comunitățile de români din această parte de țară, despre acea istorie socială care marcase familia mea, pe bunicii și străbunicii mei. Profesorul Gheorghe Șișeștean cunoștea istoria localităților din Bihor mai bine ca oricine altcineva. Știa despre colonizare românilor din Diosig, localitatea de unde provine familia tatălui meu și eu mi-am petrecut vacanțele în copilărie. În Diosig, pe Strada Română locuiesc maghiari dar strada se numește așa pentru că locuitorii ei au fost la origine români care au apucat să se maghiarizeze, altfel decât colonia de români unde locuiesc rudele mele înființată după Marea Unire prin colonizarea cu etnici români a zonei fertile de câmpie din proximitatea graniței cu Ungaria. Îi sorbeam profesorului Șișeștean cuvintele și cunoașterea, stăteam ca vrăjit la cursurile sale. M-am apropiat și l-am rugat să mă lase să mă fac util, să mă implice în proiectele domniei sale, să îmi dea ocazia să îl însoțesc în proiectele de cercetare, să culeg informații, să scriu. Profesorul Șișeștean mi-a încredințat textul unui manuscris la care lucra și la care eu mi-am adus contribuția tehnoredactându-l pe calculator. Apoi, l-am însoțit în Ungaria în satele de la granița cu România, Apateu și Săcal. În aceste sate au locuit români care, în urma Marii Uniri din 1918 s-au trezit în afara granițelor naționale românești și de atunci s-au maghiarizat total. Profesorul Șișeștean era preocupat de acest fenomen de maghiarizare pe care îl studia pornind de la evidențele populației înregistrate în registrele parohiale din bisericile ortodoxe din aceste sate din Ungaria. Am scanat registre parohiale, am extras informații, am înțeles realități care îmi erau apropiate, atât geografic cât și temporar dar pe care nu avusesem nici un prilej să le cunosc până atunci. Am înțeles încă o dată că Sociologia este o fereastră spre istoria socială, spre istoria neamului meu și a familiei mele, că îmi oferă răspunsuri la întrebări fundamentale printre care cine sunt eu, cui aparțin, de unde vin eu și ai mei și încotro ne îndreptam.  

Am cunoscut comunități de oameni vredinici

Peste câțiva ani am mai deschis o fereastră. La inițiativa doamnei Floare Chipea, fiică a comunității satului Hidișelu de Sus, profesoară și mentor pentru mine, m-am implicat în Asociația Comunitară Șapte Dealuri Hidișelu de Sus. De comunitatea din Hidișelu de Sus aparțin și eu, prin mama mea care a copilărit acolo. Prin intermediul Asociației Comunitare Șapte Dealuri am cunoscut mai bine comunitatea din Hidișel, am cunoscut oameni vrednici care oferă valoare lumii păstrând tradițiile, menținând și dezvoltând legăturile profunde cu comunitatea, am identificat nevoi ale comunității și direcții de proiecte viitoare, dezvoltând astfel capitalul social al comunității.

Că tot sunt eu interesat de relațiile umane

Pentru mine, sociologia este nu doar o știință, o sumă de teorii și concepte, ci o cheie de înțelegere a complexității relațiilor umane. M-a ajutat și mă ajută să înțeleg profund atât educația cât și economia, managementul și mai ales marketingul, domeniul meu de competență academică. 

O poveste despre oameni dintr-un palat plin de ferestre

Văd Sociologia ca o mare poveste despre oameni. În miezul ei se află un falnic Palat. Este un palat fermecat, cu mii de ferestre care dau spre lume și viață, spre societate, spre oameni, spre istorie, spre economie, fiecare fereastră fiind bătută în nestemate și pietre prețioase. Iar oamenii din palat sunt regi și regine,  prinți și prințese, nobili din vița veche a Cunoașterii. Pe unii dintre ei i-am cunoscut personal, i-am iubit și i-am apreciat, le-am căutat tovărășia și îndrumarea. Dintre miile sale de ferestre, la una stau eu, deloc stingher ci plin de lumină, fericit și recunoscător să pot privi, înțelege și iubi lumea aceasta și oamenii din ea.