Cum a stricat statul economia în România

Economia înseamnă o corectă şi eficientă gospodărire. Un bun gospodar este echilibrat. El echilibrează sau împacă cheltuielile cu veniturile, trecutul cu prezentul şi viitorul, problemele cu soluțiile, nevoile cu resursele, dezvoltarea industrială cu natura, diferitele părți ale întregului între ele şi pe oameni cu ei înşişi.

Și totuşi, ce a ajuns să fie economia astăzi? Cum a ajuns să fie atât de pervertită, otrăvită, înstrăinată? Pentru că s-a băgat statul.

Statul şi-a băgat nasul unde nu îi fierbe oala, a dat cu piciorul şi a răsturnat găleata cu lapte, a stricat treaba şi apoi ne-a arătat economia.

Dintr-un instrument de îmbunătățire a vieții oamenilor, economia a devenit o realitate externă şi duşmănoasă, care îi face pe oameni să sufere. În numele unui bine oamenii sunt obligați să o ducă rău. În numele ajustării cheltuielilor publice, a atenuării efectelor crizei, a obligativității respectării de către guvern a acordurilor cu UE, cu FMI sau cu NATO, a creşterii economice, a solidarității sociale, a aplicării unei legi sau a nu mai ştiu ce alt bine, statul ne arată binele şi ne aplică răul.

Ia să vedem ce face statul. Întâi îşi arogă nişte drepturi şi funcții. Se autonumeşte rezolvatorul problemelor şi îi determină pe oameni să creadă că le va rezolva problemele. Iar oamenii abia aşteaptă să le ia cineva povara unor griji, se simt bine să ştie că cineva le rezolvă o problemă importantă a lor, fie că este sănătate, educație, pensie sau orice altă grijă de aceasta, care costă mult şi este un angajament pe termen lung. Apoi statul le ia banii, în mod forțat, fără drept de apel sub forma impozitelor şi contribuțiilor obligatorii. Mai departe, după ce îi sminteşte pe oameni şi le ia banii, în loc de soluții le oferă alte probleme: problemele funcționării instituțiilor publice, fie ele din educație, sănătate, cultură sau alte domenii, sau problemele generate de incompetența, corupția şi hoția celor care conduc instituțiile publice şi firmele de stat. Între timp îşi bagă nasul pe piața muncii şi intervine în raporturile de muncă dintre angajatori şi angajați, făcând să fie foarte complicat şi scump pentru firme să facă angajări legale. Pune impozite fără număr pe cei care muncesc, pe cei care produc, pe cei care sunt profitabili şi legali şi uită de cei care nu muncesc, nu produc, şi pe cei care sunt în afara legii. De exemplu, îi impozitează pe cei care obțin în mod legal drepturi de autor dar nu şi pe manelişti. Îi taxează pe fumători dar nu şi pe contrabandiştii cu țigări care prosperă.

S-a dezvoltat ca un tumoră o largă categorie de persoane asistate de stat şi plătite să nu muncească sau pentru că nu muncesc. Iau exemplu ajutoarelor sociale. Deşi autoritățile locale ar trebui să îi pună pe cei care primesc ajutoare să muncească în folosul comunității, ele nu îi pun. Ori nu vor (de frică să nu piardă posibilii viitori alegători la alegerile viitoare), ori nu pot. Cert este că au ajuns ca unii să ia mai mulți bani din ajutoare decât din muncă, ceea ce este în contra bunului simț şi a eficienței economice. Un alt exemplu este cel al pensionarilor de boală, care nu trebuie să muncească pentru ca să nu îşi piardă pensia deşi unii n-au nici o boală. Boala este a sistemului de pensii. Desigur că unii sunt îndreptățiți să fie asistați dar mulți alții sunt şmecheri şi iau statul de fraier. Adică pe noi toți, cei care plătim impozite. Iar statul nu este în stare sa distingă între cei corecți şi cei incorecți. Astfel, cei corecți devin fraieri iar cei incorecți, din ce în ce mai mulți, devin şmecheri.

În acelaşi timp, statul îşi îndeplineşte extrem de defectuos funcțiunea sa principală de a face regulile după care să funcționeze societatea, de a le aplica în mod unitar şi echitabil şi de a asigura predictibilitatea lor la nivel macro şi pe termen lung.

Statul, adică guvernul, instituțiile şi politicienii i-au luat prizonieri pe cetățeni. Spun că se ocupă de binele lor. Spun că îi servesc pe cetățeni, că se ocupă de sănătatea lor, de educația lor, de locurile lor de muncă, că îi stimulează să facă afaceri, că sprijină agricultura, turismul, cultura, arta, că plătesc pensii, ajutoare, că sprijină pe cei defavorizați. Mai bine i-ar lăsa în pace. Statul, decât să îi ajute, mai bine să nu-i încurce.