O altă definiţie a managementului

Vechea abordare

Acea plictisitoare abordare de la școală. Că doar trebuie să pornim de undeva...

În definirea managementului se poate porni de la:

1. management ca procese: ce cuprind activităţile reunite sub eticheta management, cu alte cuvinte, răspunsul la întrebările „Ce fac managerii?”, „Care sunt activităţile cu care îşi umplu ei orele în care muncesc?” „În ce constă munca lor?”... întrebări de-astea.
2. management ca echipă, ca oameni: „Cine sunt managerii?”  „Ce poziţie ocupă ei în organizaţii?”, „Care sunt structurile cu funcții manageriale din organizații și cum ar trebui ele să funcționeze?”
3. managementul în context: „Când, unde și în ce context au apărut managerii şi managementul?”, „De ce este nevoie de management?” sau considerații gen „managementul face diferenţa între ţări bogate şi ţări sărace, dintre firme care prosperă și cele care dau faliment, între wineri și loseri etc.”

Experiența mea de profesor mi-a dat reflexul de a multiplica abordările oricărui concept. Asta știu eu, dacă vrei să înțelegi ceva complex cât mai bine să îl abordezi din cât mai multe perspective.

Caut să găsesc acele definiţii, explicaţii, metafore care să aibă funcţia unui „mâner” pentru studenţi, adică de care să se „prindă” atunci când sunt debusolaţi şi simt că nu mai înţeleg nimic, se scufundă, din punct de vedere conceptual. Eu știu că interlocutorii mei  sunt puţin interesaţi de meandrele teoretice, ei caută ceva concret şi cu valoare de utilitate.

Definiţia care mi-a plăcut mie cel mai mult e aceea că managerii lucrează cu oameni pentru a realiza îndeplinirea obiectivelor organizaţiei sau grupului. Această definiție pune accentul pe manageri- ca persoane, care lucrează împreună cu alte persoane și îndeplinesc obiectivele unei organizaţii, ale unei echipe sau ale unui grup.

De mai mult timp am tot observat modul în care se operaţionalizează managementul în diferitele organizaţi, instituţii şi grupuri şi am găsit

o nouă abordare a managementului

care în esenţă sună aşa: Managementul este atunci când cineva (persoane - manageri sau structuri manageriale) face treabă bună lucrând cu oameni care nu știu, nu pot și nu vor, pe care nu îi interesează, cărora nu le pasă câtuși de puțin de organizație, de grupul sau echipa din care fac parte, de nobila misiune și de înălțătoarele obiective, nu dau doi bani pe ele. Sau care mereu ar fura câte ceva.

Să ai rezultate bune lucrând cu oameni buni poate oricine. Adevărata performanță este să ai rezultate bune lucrând cu oameni răi sau măcar ne-buni. 

Managementul e cum să faci lucruri deștepte când lucrezi cu proști. 

În categoria generică proști includ atât incompetenți cât și rău intenționați (de exemplu, hateri, hoţi), dezinteresaţi sau nemulţumiţi. Sau dușmani :) 

Trebuia să le spun doar oameni? Ei bine, eu nu cred că TOȚI oamenii sunt așa, unii sunt doar proști.

În viața de zi cu zi, proștii au diferite chipuri, roluri (unele învățate, altele ne-dezvățate) și forme de manifestare.

Pe ce răi, pe hateri, pe corupți, pe incompetenți îi întâlnim frecvent în jurul nostru. 

Unii sunt îndărătnici, ei nu fac și nu vor să facă ceea ce ar trebui să facă. 

Alții pur și simplu nu pot, nu-i duce capul, nu dețin competențele, în mod eufemistic spunem că  întâmpină unele dificultăţi. Unii strigă în gura mare că nu au resursele necesare, alții doar se plâng de orice, oricând. Așa știu ei, așa sunt obișnuiți.

Sunt suspicioși... Unii spun, alții doar gândesc... că nu e treaba lor, suspectează un eventual interes ascuns al cuiva. 

Nu vor să lucreze mai mult decât ceilalți: „De ce tocmai eu?”, „...că nici alţii nu fac!”. Nu au chef...nu vor sau nu ştiu cum să facă.

Chestionează oportunitatea sau necesitatea sarcinii primite, „De ce asta și nu altceva?”, „De ce tocmai acum... când trebuie să... fac altceva.... e vineri... acum merg acasă?”

Folosesc expresia „şi aşa..!”. Gen, „...şi aşa nu contează!”, „... și așa nimeni nu observă”,  sau clasica „merge şi aşa”.

Recunoașteți personajele?