Intelectuali și manageri

Ce zice Peter Drucker?

Peter Drucker, tata managementului modern, spunea că există o separație clară între intelectuali și manageri. Intelectualii lucrează cu CUVINTE și IDEI în timp ce managerii lucrează cu OAMENI și cu MUNCA lor. 

Și mai spunea că provocarea lumii noastre este împăcarea, apropierea și înțelegerea celor două categorii. Căci între cele două categorii există confuzii, suspiciuni iar uneori chiar conflicte.

Cine sunt intelectualii și ce vor ei?

Ca universitar în domeniul management, eu am înțeles separația. Am văzut în jurul meu, în mediul universitar, intelectuali de mare valoare. Tot ce cer acești oameni este să fie lăsați în pace. Dacă ar putea, și-ar inscripționa pe tricouri mesaje ca „Nu deranjați, am treabă, îmi trebuie liniște, tocmai inventez ceva, scriu un articol care va revoluționa știința, lăsați-mă în pace cu prostiile și isteriile voastre, eu trăiesc în lumea mea”.

Intelectualii sunt sursa de progres a omenirii, Einsteini mai mari sau mai mici. Cei mai buni dintre ei aprind idei care luminează omenirea, universitățile din toată lumea se laudă cu ei. Când lucrează însă ei se izolează în bibliotecile, laboratoarele și birourile lor și își închid telefoanele.

Cine sunt managerii și ce vor ei?

Managerii însă și le țin deschise, chiar și noaptea. Cum altfel ar putea să facă lucrurile să meargă și oamenii să se implice? Ei comunică cu oamenii, știu cum să îi motiveze, antreneze, stimuleze, instruiască, evalueze și recompenseze. Au leadership, cunosc domeniul în care lucrează & regulile lui, identifică oportunități, mobilizează resurse, obțin rezultate. Ei trăiesc în lumea reală, plină de oameni care nu pot fi despărțiți de ambițiile, de orgoliile și de problemele lor.

Managerii comunică mult prin telefoane, emailuri, messenger, ședințe, discuții. Ei gestionează emoții pozitive și negative ale celor cu care lucrează, tranșează conflicte cu oameni care se iau de păr sau se târăsc prin tribunale. Pe manageri nu îi deranjează mirosul de transiprație, rahatul și sângele, știu cum să le trateze pe fiecare în parte. Sunt supereroi, ce mai.

Doar că managerii nu prea au treabă cu știința, fie și pentru că nu au timp fie pentru că nu au încredere. Managerii citesc mai mult cărți al căror titlu începe cu „Cum să...” decât texte al căror titlu începe cu „Considerații asupra...”

Am o nedumerire...

Mai departe vine o nedumerire a mea. Cum să ceri unui manager să aibă valoare ca om de știință? Ce exemple de oameni de știință avem care să fie și buni manageri?

Să încercăm să ne gândim sine ira et studio- fără ură și părtinire, la acest subiect. Sunt convins că aveți nenumărate exemple de impostori care se pretind fie intelectuali, fie manageri, dar să nu vorbim despre ei, nu merită.