Ce facem cu școala?

Pare banc, dar nu-i. Cică în Franța oile au fost înscrise la școală, că elevi nu mai erau. 

Sursa: aici, aici și aici. 

Cinicii ar putea spune: Copii, oi, tot aia-i. Oricum, pe sistem nu pare a îl interesa de copii mai mult decât cantitativ așa că dacă îi înlocuim cu oile n-ar fi mare schimbare. 

E nevoie de o transformare fundamentală a școlii

Am dat de un articol, "It’s Time to Blow Up The Public School System. Why we need radical transformation in our quest to educate the next generation", autor Matthew Kent, pe platforma Medium. 

Articolul este in extenso aici. Vă invit să-l citiți și să-l rumegați.  

Am extras mai jos câteva idei, ele sunt criticile pornind de la care autorul justifică o transformare fundamentală a școlii. 

Pentru că într-o analiză imparțială trebuie să vedem și ce spun criticii, nu-i așa? Iar criticii sunt evaluatori aspri și nemiloși ai stării de fapt pe care mulți oameni de școală se fac că nu o văd. 

Ce spun criticii?

Citez din articolul lui Matthew Kent:
„Scopul școlii este să transforme copiii jucăuși în adulți conformi și ascultători.
Scopul școlii este de a memora o mulțime de lucruri ne-necesare.

Scopul școlii este de a elimina diversitatea și de a o înlocui cu conformitate.
Scopul școlii este de a face copiii inactivi fizic.
Scopul școlii este de a zdrobi creativitatea.
Scopul școlii este de a insufla teama de eșec la copiii noștri.
Scopul școlii este de a procesa și de a repartiza o cantitate mare de elevi.
Scopul școlii este de a face învățarea deloc distractivă.
Scopul școlii este de a zdrobi visele copiilor și de a îi convinge că cele mai bune lucruri la care pot spera sunt „un loc de muncă sigur”.
Scopul școlii este obținerea unor note bune.
Scopul școlii este să îi scoată pe absolvenți cu datorii (asta se aplică în America unde problema datoriilor absolvenților de universități e imensă).
Scopul școlii este de a învăța copiii să stea cuminți și să nu facă gălăgie.”

Concluzia?

Sar cu concluzia: dacă ar fi să îi ascultăm pe critici scopul școlii e să îi facă pe copii oi, ori noi nu trebuie să permitem aceasta. 

Trebuie să frângem structurile osificate și toxice ale actualului sistem instituțional al educației pentru a nu (mai) lăsa ca să fie otrăvite și defectate sufletele și mințile copiilor noștri. 

Pentru că suntem responsabili, pentru că ne pasă, pentru că unii dintre noi înțeleg nevoia fundamentală de educație și pot să analizeze critic cu responsabilitate și îngrijorare școala- așa cum este ea acum, așa cum a ajuns să fie, servind din ce în ce mai puțin oamenii și societatea și din ce în ce mai mult pe sine, prezervându-și și apărând-și păcatele și proastele obiceiuri. 

Sine ira et studio.