Cum se dau examenele la facultate în Turcia

Mi-am amintit cum se dădeau examenele la universitatea unde am lucrat în Turcia și bineînțeles că le-am comparat cu modul în care le dăm în România.

Printre diferențe amintesc următoarele:
1. Există o întreagă infrastructură instituțională, cu resurse alocate pentru a da examene.

Există un birou care multiplică foile de examen, de unde se iau foile de răspuns. 

Există un angajat acolo a cărui sarcină este să le pună în plicuri pentru fiecare sală de examen, să organizeze foile de examen și să le dea profesorului gata numărate, multiplicate, aranjate pe plicuri cu variantele de subiecte, pentru fiecare sală.

Altfel spus, pregătirea logistică a hârtiilor necesare pentru examene este asigurată de angajați specializați.

2. Organizarea studenților și derularea examenului o fac asistenții, special alocați de către facultate. 

La începutul sesiunii fiecare profesor primea în formă scrisă o oglindă a tuturor examenelor din facultate, la fiecare examen erau alocate date, săli, și câte doi asistenți pentru fiecare sală. 

Treaba asistenților era să îi primească pe studenți în sală, să îi aranjeze în bănci, să le preia telefoanele mobile, să le pună pe catedră, să supravegheze pe tot parcursul desfășurării examenului, să preia subiectele de la profesor și să predea lucrările completate, pe borderou, cu proces verbal de prezență a studenților, evidențiind expres lucrările necompletate, lucrările anulate.

3. Nu există noțiunea de copiat, de furt, de trișat.

Modul în care se dau examenele exclude posibilitatea de a copia, respectiv:

• Faptul că examenele se dau pe foi pregătite de profesori.
• Uneori studenților li se dă foi speciale de răspuns la grile. 
• Studenții sunt aranjați în sală de către asistenți la distanță unii de alții și în fiecare sală cei doi supraveghetori, asistenți, se asigură ca studenții să nu vorbească unii cu alții. 
• Instituțional și organizațional examenele sunt considerate un eveniment foarte important pe care nimeni nu se pretează să îl fenteze. 

4. Notele le treceam direct în sistemul informatic.

Cât am lucrat la universitate în Turcia nu am semnat niciodată vreun catalog de examen. 

Am primit la început user și parolă și le foloseam ca să intru în sistemul informatic care se numea E-Kampus, acolo aveam posibilitatea ca într-o anumită perioadă (7-10 zile) să trec notele la un examen. 

O dată trecute și validate notele în sistem, studenții își vedeau notele, fiecare nota lui- putându-le accesa inclusiv de pe telefonul mobil. 

Spre comparație, în România avem cataloage de hârtie pe care semnează patru cinci persoane (Profesorul titular de curs, asistentul la examen, secretara de specializare, secretara șefă și decanul). 

Puzderia de semnături exprimă o lipsă cronică de încredere în instituție și între oamenii din ea. În plus, este o uriașă irosire de resurse și o imbecilitate instituțională care se vede cu ochiul liber de pe Lună. 

Desigur că există explicații, există cazuri anterioare de hoție și șmen al notelor care fac ca mai multe persoane să semneze e un document. 

Desigur că sunt cerințe formale de păstrare a notelor pe hârtie că la noi sistemele informatice nu sunt durabile și funcționale. 

Cu toate aceste cerințe și cazuri, situația generală arată cât suntem de împăcați de înapoierea noastră și de modul primitiv în care lucrăm. 

Vorba lui Creangă, un cumplit meșteșug de tâmpenie...

În România fiecare notă și absență!!! de la sutele de studenți se trec în catalog și se semnează în dreptul lor până fac profesorii scurtă la mână. 

În ciuda faptului că există un sistem informatic la care studenții au acces pentru note, avem studenți care nu își știu nota sau și-o știu greșit, avem liste cu toate notele pe care fiecare student poate vedea cât a luat ceilalți colegi și prostul obicei de a contesta nota colegului. 

În Turcia lucrurile acestea nu s-au întâmplat. 

Să mai spun că sistemul informatic făcea automat media clasei, dispersia notelor, calcula exact media studentului, vedea progresul făcut de student după istoricul notelor lui, făcea rapoarte care erau disponibile direct decanatului și conducerii departamentului. 

Directorul de departament știa dacă notele date de un profesor erau peste sau sub media clasei, identifica studenți problemă direct din sistemul informatic, vedea dacă unui student i se dădea o notă mai mică sau mai mare decât istoricul notelor lui de până atunci. 

Eu ca profesor, la rândul meu, puteam vedea istoricul notelor unui student, media lui, puteam compara notele date de mine cu notele date de alți profesori, puteam vedea progresul atât al studenților individuali cât și al întregii grupe.