Şapte paşi ai procesului desfăşurării examenului scris

Aranjarea studenţilor în bănci

Prima condiţie pentru ca un examen să fie organizat şi să se desfăşoare în bună regulă este să îmi aranjez studenţii în bănci.
Pentru aceasta, intru în sală când studenţii deja stau în bănci, îi rog să fie atenţi la ce le voi comunica în continuare când încă sunt aşezaţi în bănci şi le comunic următoarele:

• că îi voi rearanja în bănci (ştiu că provoc o mare deziluzie celor care au venit mai repede să îşi ocupe locuri cât mai bune);
• să îşi închidă telefoanele mobile ca să nu le sune prin genţi în timp ce dau examen şi să ne deranjeze pe toţi cei din sală;
• să îşi pună toate lucrurile (haine, genţi, cursuri, cărţi, fiţuici, mape etc.) pe cuier, în spatele sălii.
• că nu îmi place când:
• îmi văd cursurile, cu numele meu pe copertă pe jos, pe duşumea, în praf...;
• hainele sunt agăţate pe geamuri, stricând cercevelele ferestrelor;
• văd genţi sau poşete pe jos, prin praful podelei (este un semn de sărăcie!!!);
• pe mesele de examen se află alte lucruri decât foile de hârtie (penare, tocuri pentru ochelari, mai mult de trei coli de hârtie, telefoane mobile etc);
• în bănci sau pe bănci, printre studenţi sunt lucruri personale.

După ce am comunicat toate acestea, îi invit să iasă afară din bănci şi să fie foarte atenţi în timp ce îi strig să îşi ocupe locurile în bancă. O dată ieşiţi afară din bănci studenţii trebuie să îşi pună lucrurile în cuier.

Urmează strigarea cu voce tare a studenţilor (după catalog) să îşi ocupe locurile în bancă - este un proces de durată (vreo 15-20 minute) timp în care mă tot deplasez în faţă şi indic unde să se aşeze studenţii strigaţi. În tot acest timp îi îndemn pe studenţi să se mişte mai repede. După ce îi aranjez în bănci şi am vederea generală asupra sălii cu studenţii aranjaţi, zâmbesc triumfător şi le spun că acum seamănă cu o legiune romană disciplinată gata de atac, altfel decât înainte când păreau o gloată în dezordine.

Uneori mai fac observaţii cu privire la ţinută. Băieţilor le spun că ar fi trebuit să fi venit la cravată, măcar o cămaşă, că ar fi fost bine se bărbierească şi că acum este examen scris şi îi primesc pe toţi dar la examenul oral, altă dată, nu i-aş fi primit în sală în ţinuta asta...

Dau instrucţiuni cu privire la ce să scrie pe foaia de examen

Cele cinci elemente de identificare a studentului şi a lucrării de examen a studentului.

Comunicare cu voce tare a regulilor

Aici sunt regulile. Întotdeauna le spun studenţilor că regulile sunt făcute pentru a fi respectate şi că ştiu că nu toţi le vor respecta dar eu abia aştept ca să dau pe cineva afară din sală pentru că nu respectă una din cele cinci reguli şi că, după aceea, toţi vor respecta regulile, cu sfinţenie. De fiecare dată se întâmplă aşa!

Imediat după ce începe examenul scris şi liniştea se înstăpânește în sală mă uit scrutător prin sală ca să văd pe cineva vorbind. Știu că de fiecare dată voi găsi vreun student sau studentă care se foieşte sau vorbeşte cu vecinul. Îl identific şi îi spun cu voce tare ca să audă toţi că tocmai a primit un cartonaş galben şi că la al doilea galben primeşte roşu şi părăseşte sala. Ca la fotbal!

Pe durata desfăşurării examenelor mele studenţii mei nu vorbesc. Mă deranjează însă teribil muştele care se aud atât de tare că parcă îmi sparg timpanele...

Numărul de ordine a studentului în sală

Acesta serveşte la identificare studentului în cadrul sălii şi la ordonarea ulterioară a lucrărilor. În plus, este un element identificator al lucrării în cazul în care profesorul are nevoie să caute lucrarea vreunui student.

Pentru ca fiecare student să îşi scrie numărul de ordine pe lucrare, iau lucrarea primului student din faţă şi îi indic unde să îşi scrie numărul de ordine pe foaie, apoi cum să îl încercuiască, pentru a nu se confunda cu nota. Sigur, numărul de ordine al primului student este 1. Apoi ridic hârtia sus pentru ca toată lumea să vadă unde să îşi plaseze numărul de ordine pe lucrare. Mai departe, îi spun celui de-al doilea că are numărul de ordine 2 iar celui de-al treilea îi spun să îşi rostească numărul de ordine cu voce tare, apoi celui de-al patrulea, ş.a.m.d. Studenţii mai departe încep să numere unul după altul, cu voce tare, fiecare spunând numărul de ordine de pe lucrarea lui, atunci când îi vine rândul până ajunge la ultimul din sală. Aşa aflu şi eu câte lucrări am de evaluat şi câţi studenţi sunt în sală, fără ca să fie nevoie să îi număr eu.

Comunic subiectele

Dacă este cazul să le dau pe rânduri atunci le indic să îşi scrie rândul pe hârtie.

După ce le comunic subiectele, mai fac observaţii referitoare la reguli, apoi caut să văd dacă au cumva întrebări sau nelămuriri.

Mă plimb prin sală

Deşi nu am chef întotdeauna, este necesar să mă plimb prin sală pentru ca studenţii să se simtă controlaţi. Altfel, degeaba fac observaţii de la catedră că încep să „mişte” şi e de rău.

Plimbându-mă prin sală mai observ diferitele detalii: puţini scriu cu stiloul, cei mai mulţi scriu cu pixul, unii sunt foarte emoţionaţi, unii sunt frumos îmbrăcaţi alţii neîngrijiţi. Văd chipuri frumoase, ici acolo câte o iconiţă, mâini transpirate, priviri concentrate etc. Este întotdeauna interesant să îmi privesc studenţii la examen, până atunci nu apuc să mă uit atât de atent la ei...

Ordonarea lucrărilor

Când studenţii încep să iasă din bănci şi să îşi predea lucrările, eu sunt la catedră şi le recepţionez lucrările, uneori le capsez pe loc, în sala de examen.

După ce predau toţi lucrările, pun pe câte unul – doi studenţi care rămân mai la urmă să ordoneze ei lucrările, în ordinea numerelor de ordine înscrise pe ele. Astfel, la finalizarea examenului eu am lucrări ordonate şi identificate pe care ard de nerăbdare să le corectez.