Pentru cei nedeprinşi cu mediul universitar dau o scurtă explicaţie. Planul de învăţământ este un document de planificare a tuturor activităţilor pe care un student care se înscrie la unul dintre aceste programe de studii – adică specializări, le va desfășura pe parcursul celor trei ani de studii. Planul cuprinde toate disciplinele pe care le va studia, numărul de ore pe săptămână şi pe semestru, numărul de credite asociate fiecărei discipline, practica de specialitate, pregătirea lucrării de finalizare a studiilor, examenele sau probele de verificare pe care le va susţine. În planul de învăţământ înscriem şi competenţele pe care ne angajăm să le furnizăm studentului, la absolvire. Astfel, planul de învăţământ este expresia scrisă şi planificată a curriculum-ului şcolar. Este cel mai important document, de la el pornesc liniile de forţă ale tuturor activităţilor şcolare pe care le desfăşurăm.
Planurile de învăţământ ale programelor de studii universitare trebuie să respecte o serie de reguli:
- regulile de proces de învăţământ pe care le stabileşte ARACIS (referitoare la conţinutul în discipline, felul disciplinelor, ponderea disciplinelor în total, ponderea practicii, ponderea lucrării de absolvire în total, numărul de credite necesar etc.);
- necesitatea de a furniza competențe clar precizate, în concordanţă cu prevederile din RNCIS;
- necesitatea de a asigura eficienţa internă (cuplarea seriilor, discipline comune pe mai multe programe de studii, cât mai muţi dintre titulari să fie ai Facultăţii etc.);
- necesitatea de a menţine disciplinele pe care colegii le-au predat pe parcursul anilor, în legătură cu care şi-au dezvoltat o experienţă relevantă, suporturi de curs, moduri îmbunătăţite de lucru cu studenţii etc.
Rezultatele efortului de mai bine de două săptămâni le găsiţi aici şi aici.
Consider că varianta actuală a planurilor este o etapă în procesul de evoluţie și modernizare a procesului de învăţământ. Procesul însă continuă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu