Câteva idei referitoare la cercetare

Ce este cercetarea?

Cercetarea este producţia de cunoaştere. Dar ce este cunoaşterea? Din ce este ea compusă?

Mi se pare că cunoaşterea este compusă- la prima strigare-din idei şi din concepte. Conceptele sunt anumite cuvinte purtătoare de semnificaţii specifice pe care le recunosc doar ce care sunt „les connaisseurs”. Cei care nu deţin cunoaşterea, consideră conceptele ca fiind simple cuvinte, pe care, eventual, le caută în dicţionarul explicativ. Ideile sunt enunţuri cu valoare de noutate, aplicabilitate și care aduc înțelegeri , informații și cunoștințe noi. Spre exemplu, iată un enunț: Cei care sunt implicaţi în poziţii manageriale au o mai mare motivaţie a muncii. Vă sună cunoscut?

Dezbatere pe cercetare

Avem nevoie să purtăm multe discuţii şi să dezbatem mult pe probleme şi subiecte referitoare la cercetare. Cred că plusul de cunoaştere, în forma în care suntem noi acum organizaţi, va rezulta din discuţii, dezbateri şi din schimbul de idei.

Resurse pentru cercetare

Mă gândesc la resursele pentru cercetare pe care ar trebui să le identificăm, atragem şi mobilizăm. Să le dedicăm cercetării.

În primul rând oamenii. Noi şi ai noştri. Existenţa oamenilor implicaţi în cercetare este un plus pentru domeniul evaluat. Ne trebuie oameni mulţi şi buni. Desigur, unii suntem noi, cei legaţi cu carte de muncă de instituţia facultăţii. O altă categorie sunt studenţii noştri: să îi implicăm în cercetare. O a treia categorie sunt partenerii noştri instituţionali- firmele, organizaţiile şi instituţiile cu care avem contracte de parteneriat. Oare cum putem să îi implicăm şi pe ei în cercetare. Mă gândesc la şirurile nesfârşite de studenţi la master care toţi îşi fac lucrări de dizertaţie, referate şi aşa zisele cercetări. Mă gândesc la profesorii din preuniversitar care îşi fac lucrările de grad didactic. Aparent, toate lucrările acestea ar trebui să producă rezultate ale cercetării pentru noi. Cum putem eficientiza acest proces?

Insist puţin pe partenerii în cercetare: noi ar trebui să găsim cât mai mulţi parteneri pe care să îi stimulăm şi să îi motivăm. Să le oferim ceva, de exemplu, modele şi metodologii de cercetare pe care să le folosească şi în interesul lor propriu şi să le aducă sau producă efecte pozitive. Un alt lucru pe care l-am putea oferi lor sunt oportunităţile. Să le oferim oportunitatea de a participa la o conferinţă, oportunitatea de a scrie o carte, de a scrie un articol, de a participa la o dezbatere. Există mulţi oameni buni pe care eu îi cunosc dornici să valorifice astfel de oportunităţi.

Încerc o clasificare sumară a categoriilor de persoane pe care îi putem implica în cercetare/ ar trebui să îi implicăm în cercetare:

1. cadrele didactice- noi înşine:
1. cei mai motivaţi să ducă o temă de cercetare până la final sunt tinerii noştri doctoranzi. Mi se pare că în acest caz miza ar fi alinierea temelor lor de doctorat cu temele de cercetare ale departamentului şi colectivelor
2. studenţi:
1. studenţi care îşi fac lucrări de absolvire
2. care participă la olimpiade studenţeşti
3. care participă la proiecte
3. participanţii la conferinţele şi manifestările noastre
4. oamenii din firme, organizaţii şi instituţii- managerii

În al doilea rând resursele materiale: spaţii: săli, laboratoare, cărţi în bibliotecă etc. Existenţa acestor resurse este un plus pentru domeniul pentru care sunt ele alocate.

Nu neapărat în al treilea rând timpul personal. Cred că atunci când cadrele didactice trebuie să facă multe alte lucruri care ţin de administraţie şi de management, care sunt obligaţii ale lor profesionale şi le este culpabilă neîndeplinirea lor, nu pot să se concentreze pe a face cercetare.

Mă gândesc la resursele informaţionale, la existenţa, disponibilitatea şi la accesul la ele. Am în vedere aici: bazele de date, reţelele de cercetători (mă gândesc la tot felul de research network-uri, cum ar fi de exemplu, ResearchGate- în care vă încurajez să vă înscrieţi. Cum? Păi simplu, intraţi pe http://www.researchgate.net/ şi vă înscrieţi. Ca pe Facebook J) Sau vă abonaţi la diferite newslettere, gen Marketing Power News, un newsletter de la American Marketing Association.

Desigur că nu am uitat de resursele financiare. Dar deocamdată nu insist pe ele.

O modalitate utilă de a clasifica resursele este să le clasificăm pe resurse proprii şi pe resurse atrase. Putem atrage multe resurse pe care în prezent nu le avem. Proiectele sunt excelente modalităţi de a atrage resurse. Desigur, atunci când au legătură şi cu cercetarea, nu doar cu salariile directorilor de proiect sau a membrilor implicaţi.

Vitrine pentru cercetare

O vitrină este o modalitate prin care anumite obiecte- de exemplu, rezultatele cercetării noastre, pot fi făcute publice, pentru ca să se uite şi alţii la ele şi să exclame: Uau!

Mă gândesc acum la următoarele vitrine:

• Revista Departamentului nostru
• Conferinţa ştiinţifică a facultăţii noastre
• Mesele rotunde
• Revista ISI - pe care o vom realiza noi în acest mileniu (şi optimismul este o resursă)
• Lansările de carte
• Avizierele în care ne vom expune pe coridor cărţile noastre. Am văzut astfel de vitrine şi la alţii. 

Vehiculele pentru cercetare

Un vehicul este un instrument de care ne folosim pentru a duce mai departe cercetarea. De exemplu, o revistă ştiinţifică este un vehicul pentru cercetare, deoarece ne obligă să edităm mai multe numere pe care să le populăm cu articole şi astfel trebuie să facem cercetare.

Mă gândesc acum că şi doctoratul sau dosarul pentru conferenţiar / profesor sau pentru abilitare este un vehicul pentru cercetare, întrucât ne dă ocazia să ducem mai departe cercetarea.

Haideţi să găsim mai multe vehicule pentru cercetare şi să ne urcăm în ele.  

Centrele de cercetare

În opinia mea, centrele de cercetare sunt nişte creuzete concentratoare de resurse pentru cercetare. Eu cred că concentrarea resurselor este condiţia reluării cercetării pe baze noi, un fel de reproducţie lărgită. Fizic, ele ar trebui să aibă, cel puţin un sediu, o sălă, o clădire.

Comunităţi pentru cercetare

Haideţi să creăm comunităti pentru cercetare. O comunitate este compusă din mai mulţi oameni care au ceva în comun. Să creăm comunităţi care să fie compuse din oameni care se află în afara instituţiei noastre şi care să aibă în comun ceva, uin interes, o activitate, o caracteristică. De exemplu, organizaţii nonprofit, instituţii publice, categorii de persoane (de exemplu, manageri de ONG sau de instituţii publice, comunitatea profesorilor de marketing din licee, comunitatea părinţilor care au copii la grădiniţă etc.). Elementul cheie este să găsesc interesul care i-ar determina pe oamenii aceştia să intre în comunităţi, liantul care să îi lege.

Eu mă gândesc să creez o comunitate de respondenţi la cercetările de marketing online ale studenţilor care fac cu mine cercetări de marketing la licenţă şi la master. Pe respondenţii ăstia i-aş pune să semneze un act, ceva, că se obligă să îmi răspundă unul sau doi ani la întrebările şi chestionarele online.

Acord de parteneriat pentru cercetare

Îmi imaginez un act prin care unitatea economico- socială se angajează să furnizeze informaţii şi să participe măcar pasiv la cercetare iar departamentul sau facultatea se angajează să utilizeze aceste date şi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, angajându-se ca săle folosească doar în scop statistic, ştiinţific şi didactic.

Legislaţia referitoare la cercetare

M-ar interesa un inventar al legislaţiei referitoare la cercetare. Oare cine ne-ar putea ajuta?

Bune practici referitoare la cercetare

Sunt câţiva oameni, organizaţii şi structuri care ştiu cum se face cercetare. Haideţi să îi găsim şi să îi întrebăm.

Sunt câteva ghiduri metodologice, articole şi cărţi care se ocupă exclusiv de acest aspect. Să le inventariem, citim, adaptăm, utilizăm şi îmbunătăţim.

Să spunem şi altora ce ne preocupă pe noi, poate ne dau idei bune.