Cred că oamenii trebuie să se străduiască mai mult să iasă din starea de lâncezeală şi să îşi depăşească individual, în grupuri şi în comunităţi starea de inerţie şi lipsă de griji pe care o oferă statul asistenţial, indiferent că este comunist sau social- democrat.
Cred în necesitatea implicării oamenilor în comunităţile din care fac parte, de la scări de bloc până la alianţe civice, de la grupuri de vânători, pescari sau turişti pasionaţi până la membri în boardurile unor organizaţii, de la a fi votanţi conştienţi până la a se implica politic.
De asemenea, cred într-o limitare a sistemului de reguli şi norme legale în favoarea unei libertăţi individuale mai mari. În societatea ideală pe care o visez eu, indivizii şi firmele sunt libere dar extrem de responsabile. Sistemul de legi, norme şi reguli care guvernează societatea, precum şi sistemul de educaţie, încurajează această responsabilitate şi îi înlătură (descurajează, pedepseşte) pe actorii care nu o dovedesc.
Scriu aceste gânduri ca reacţie la schimbările politice recente, atât din economie (criză, incertitudine, schimbarea de modele) cât şi politice, din România şi alte ţări europene. Am acum în vedere situaţia din Franţa. Acolo Sarkozy, un preşedinte de dreapta, destul de voluntar şi de controversat, este pe punctul să piardă alegerile în favoarea unui preşedinte de stânga, François Hollande. Dezbaterile lor electorale au determinat reflecţii pe marginea unor modele economice iar câţiva dintre economiştii de frunte ai Franţei şi-au proclamat punctul de vedere referitor la opţiunile economice pe care le consideră cele mai eficiente pentru dezvoltarea societăţii şi pentru progresul economic. Băieţii ăstia au nişte idei care seamănă foarte mult cu ale mele. Ceea ce m-a încântat de-a dreptul a fost modul în care le exprimă, în cuvinte.
Citez: „Creşterea economică nu poate fi decretată. Ea este rezultatul deciziilor şi acţiunilor impredictibile ale nenumăraţi indivizi, cu toţii capabili de efort şi imaginaţie. Iar creşterea nu se poate produce decât dacă impulsurile acestor nenumăraţi indivizi nu sunt paralizate de reglementări, taxe şi dependenţă de stat”
Sau: „Este tragic că cineva încă mai poate să creadă că viaţa unui om poate fi îmbunătăţită prin jefuirea altui om.” Aici este vorba despre sistemele generoase de asistenţă socială a unora, plătite din contribuţiile smulse cu forţa de la alţii. Ori asta este, clar, jefuire.
P.S. Dacă vreţi să vă testaţi şi dumneavoastră orientarea politică puteţi să folosiţi acest test. Eu mi-am făcut testul şi a ieşit că sunt de dreapta, undeva în zona centrului, suficient de departe de stânga pentru a nu avea nici un fel de dubiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu