Activitatea ştiinţifică a studentilor

Activitatea ştiinţifică a studenţilor este un deziderat... pentru profesori. Aparent, studenţii nu sunt interesaţi de activitatea ştiinţifică şi nu îşi promovează realizările ştiinţifice, nu se străduie să le realizeze, nu fac eforturi să le fie recunoscută.

Am asistat recent la lucrările unei comisii de selecţie a studenţilor, în care activitatea ştiinţifică era unul dintre criteriile care se puncta cu 1/10 din punctajul final. Am fost uimit să observ uşurinţa şi resemnarea cu care studenţii acceptau: „Nu am avut activitate ştiinţifică”, deşi ştiau că pierd 10 puncte din 100.

Îmi propun să fac mai mult pentru ca studenţii să nu fie în situaţia de a recunoaşte că nu au avut activitate ştiinţifică.

Eu socotesc că studenţii au un început de activitate ştiinţifică, atunci când învaţă şi îşi adăugă propriile lor idei la ideile citite sau achiziţionate de la alţii. Atunci când fac lucrări, referate, cercetări. Şi ştiu că fac aşa ceva. Cred că acest început trebuie dus mai departe şi cred că profesorii trebuie să îşi aducă o mare contribuţie în a ajuta studenţii să treacă peste acest început. O dată trecut pragul de debut în activitatea ştiinţifică va fi mult mai uşor pentru studenţi să continue.

Desigur că există produse ale activităţii ştiinţifice consacrate, ca articolele ştiinţifice, cărţile, invenţii şi brevete. Nu are nimeni pretenţia de la studenţi să breveteze sau să inventeze chestii noi. E suficient să facă un inventar al ideilor pe o temă şi să îşi adauge propriile idei la aceasta.