Managementul şi meseria de manager

Pornim o serie de articole dedicate managerilor şi managementului. Convingerea noastră este că managementul este o virtute socială şi profesională majoră care trebuie dobândită de cât mai mulţi oameni din ţara noastră.

Managementul şi managerii contribuie la dezvoltarea socială, economică şi instituţională, bunăstarea şi progresul organizaţiei, comunităţii şi ţării lor.
Apreciem că este un mare deficit de manageri în România, situaţie paradoxală într-o cultură în care fiecare persoană vrea să fie şef. Comunismul a pervertit ideea de conducere şi de conducător iar capitalismul originar în care trăim încă nu ne-a explicat îndeajuns ce este managementul şi cine sunt managerii. Atragem atenţia că managerii nu sunt, în mod obligatoriu, proprietari, nici lideri. Ei sunt mai degrabă mandatari, fiind mandataţi cu autoritate şi resurse de către proprietarii organizaţiilor şi instituţiilor pe care le conduc. Ideal ar fi ca un manager să fie sau să devină lider în organizaţia lui.

Cu şi prin ceilalţi
Definiţia cea mai cunoscută şi acceptată a managementului spune că managerii sunt acei oameni care îşi îndeplinesc obiectivele profesionale împreună cu ceilalţi oameni şi prin munca lor. Managerii sunt şefi- având autoritate, dar sunt şi responsabili pentru munca celorlaţi oameni cu care lucrează, ei fiind traşi la răspundere atunci când rezultatul muncii oamenilor pe care îi conduc nu este în concordanţă cu obiectivele organizaţiei. Rezultatele muncii managerilor se văd din afara organizaţiei fiind necesară o perioadă mai lungă de timp pentru a fi evaluate corect. Rezultatele se referă la întreaga organizaţie şi la modul în care aceasta şi-a atins obiectivele şi misiunea.

Managerul lucrează cu oameni
Iată de ce, atributele unui manager trebuie să fie abilitatea, priceperea, competenţa şi experienţa de a lucra cu oamenii. Nu orice mecanic auto priceput este bun să conducă o echipă de mecanici auto, pentru că nu e totuna să lucrezi cu piese auto sau cu oameni care lucrează cu piese auto, clienţi, bani şi termene. Nu orice chirurg priceput este un bun manager al unui spital, pentru că anatomia unei organizaţii nu este la fel ca anatomia umană. Nu orice profesor bine pregătit profesional este un bun manager de şcoală pentru că profesorii şi personalul administrativ sunt mai puţin ascultători decât elevii, nu învaţă la fel de bine şi nu pot fi lăsaţi corigenţi. Cea mai bună metaforă a managerului este dirijorul unei orchestre, în acest caz rezultatele muncii sale se văd din afară şi se referă la piesa muzicală ca rezultat al întregii echipe de interpreţi şi la modul în care fiecare interpret îşi îndeplineşte sarcina. Dacă concertul nu iese pentru că un violonist a greşit, nu violonistul va fi responsabil, ci dirijorul. La fel, dacă organizaţia nu îşi atinge obiectivele, nu angajaţii care nu îşi fac treaba sunt responsabili ci managerul.

Lucrul cu oamenii este mai dificil decât cu maşinile
A lucra cu oamenii este dificil, pentru că oamenii sunt diferiţi şi nu reacţionează la la fel atunci când asupra lor se exercită aceleaşi influenţe. E mai simplu să lucrezi cu maşini sau cu programe de calculator, acolo butoanele generează întotdeauna aceleaşi reacţii. Oamenii nu: unii sunt motivaţi de bani, alţii vor să li se recunoască performanţele în mod public- cu premii şi medalii, alţii au aspiraţii profesionale şi de carieră, alţii vor să fie recunoscuţi drept cei mai pricepuţi meseriaşi din branşă, alţii vor să plece la altă firmă, iar alţii pur şi simplu vor să îi ia locul managerului, pândindu-i orice greşeală, sancţionându-i orice ezitare. Unii sunt frumoşi, alţii urâţi, unii sunt bătrâni- aşteaptă pensionarea şi la ora patru punct plecă acasă, alţii tineri – aşteaptă ziua de salar, concediul şi promovarea, unii deştepţi- prind repede, alţii mai puţin deştepţi- trebuie să li se explice de zece ori şi nici atunci nu este sigură că au înţeles, unii ascultători, alţii încăpăţânaţi, unii miros a apă de toaletă, alţii miros a transpiraţie, unii sunt cinstiţi, alţii sunt hoţi – fură tot ce se poate de la locul de muncă (chiar şi dacă nu au nevoie de ele). Unora le place să comunice şi să se consulte cu colegii, altora le place să lucreze singuri şi mormăie iritaţi când sunt solicitaţi să facă ceva. Acesta este terenul de muncă al oricărui manager şi alături de aceşti oameni şi prin ei trebuie să facă performanţă el şi organizaţia lui.

Experienţa face diferenţa
între managerii buni şi cei mai puţin buni. Un manager bun are experienţă profesională. Apoi are experienţă în lucrul cu oamenii, ceea ce înseamnă că a avut în viaţa lui ocazia de a lucra alături de alţi oameni în îndeplinirea unor obiective comune. În plus, are experienţă în gestionarea unor situaţii diverse. A avut ocazia să observe cum se comportă oameni în situaţii normale sau în situaţii limită, de criză sau de creştere economică. A văzut cum funcţionează organizaţiile în perioadele de linişte şi pace şi în cele de conflict şi schimbări accelerate. A avut ocazia să conducă, să organizeze, să coordoneze, să facă planuri, să evalueze, să facă greşeli şi să înveţe din greşeli. Lipsa de experienţă în lucrul cu oamenii este cea mai mare problemă a managerilor tineri şi puţini conştientizează că banii nu cumpără experienţa iar şcoala nu o transmite suficient.

Atributul esenţial- dragostea şi devotamentul
Sunt trei lucruri pe care managerul trebuie să le iubească: organizaţia din care face parte, profesia lui şi oamenii pe care este chemat să îi conducă sau să îi servească. Un manager care are dragoste de oameni, îi place să lucreze alături de alţii şi să obţină performanţă, care îşi cunoaşte şi iubeşte meseria- nu îşi bate niciodată joc de ea, un manager care manifestă devotament faţă de organizaţie şi se identifică trup şi suflet cu obiectivele ei, un vânzător care are dragoste faţă de clienţi şi nevoile lor- nu numai faţă de banii lor, un astfel de om este managerul ideal.

Puţini şefi îndeplinesc cerinţele meseriei de manager
Puţini au autoritatea necesară, priceperea sau experienţa, cu atât mai puţini dragostea şi devotamentul necesar. Sunt mulţi cei care nu ştiu, nu vor, nu pot, nu cred, nu fac faţă la cerinţe. Si toţi cei care nu sunt în stare să genereze rezultate dau vina pe altcineva sau pe altceva decât propria persoană şi capacitate: lipsa banilor, criza economică, neîncrederea clienţilor etc.

Mulţi dintre şefi se comportă necorespunzător cu oamenii pe care îi conduc, căzând în capcana unor modele de conducere defectuoase, foarte răspândite în organizaţiile din jurul nostru şi care, pentru că sunt des întâlnite, par a reprezenta normalitatea în materie de profesionalism managerial. Acestea sunt vătafii, stăpânii de sclavi, carieriştii, pupincurişii, habarniştii, miserupiştii şi preaobosiţii. Despre aceste modele defectuoase citiți aici.