Cum arată lucrările de examen ale studenţilor

pe care îi notez cu notele cele mai mici

Am apucat deja să categorisesc următoarele situaţii în care studenţii iau note mici la examen:

Studentul nu scrie nimic pe foaie

În această situaţie dau nota 1 (unu). Aceasta este semnificaţia notei 1: foaia alba!

Studentul nu scrie la subiect

Aceste situaţii le evaluez cu note de 2, 3 sau 4. în funcţie de alte situaţii posibile:

1. studentul a confundat subiectul. Cu alte cuvinte a scris bine la alt subiect. Atunci nota este 4, apreciez faptul că ştie. Depunctez faptul că nu ştie ce vreau eu să îmi arate.
2. studentul scrie din burtă. Adică propoziţii care nu au nici o legătură cu subiectul în discuţie sau cu ce scrie în curs despre subiect. De regulă aceşti studenţi nici nu au vocabular de specialitate, nu cunosc şi nu folosesc termenii, folosesc cuvinte din limbajul cotidian cărora le asociază semnificaţii de specialitate dar fie nu nimeresc, fie se referă la concepte care au în limbajul de specialitate altă denumire. Când studentul bate câmpii sau face consideraţii tâmpe pe marginea unui subiect necunoscut dau 2 sau 3.
3. Există situaţii când ceea ce scriu aceşti studenţi este coerent şi dovedesc faptul că au o cultură generală destul de bună. Dacă însă observ că în răspunsul scris nu apare nici o idee din materia de curs dau nota 4.

Studentul scrie multe povești, din categoria "trei de-un leu"

Desigur, fac eforturi să citesc ceea ce scrie. Dar nu prea mare. Ăştia care scriu povești trei de-un leu de regulă bat câmpii. Am întâlnit studenți care spuneau cu mândrie: „Am ştiu tot. Am scris şase pagini!” De fiecare dată când citesc cu atenţie lucrările de acest fel identific multe greşeli de logică sau de gramatică, paşaportul sigur pentru luna septembrie. Pe unii, chiar îmi pare foarte rău că nu îi pot trimite înapoi în clasa a patra din şcoala primară.