Cunoașterea este lumină, ignoranța este întuneric.
Ca profesor, treaba mea este să produc și să distribui cunoaștere. Adică să fac (sau să mă asigur că se face) lumină, multă lumină. Eu sunt omul responsabil cu lumina.
La început am folosit lumânări din ceară. Continui să le folosesc; lumânările au un farmec aparte. De fiecare dată când văd o lumânare mă gândesc că esența lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina.
Uneori cred că sunt omul de la far, mă asigur că lumina ghidează corect navele care vor să călătorească.
Ca profesor, treaba mea este să produc și să distribui cunoaștere. Adică să fac (sau să mă asigur că se face) lumină, multă lumină. Eu sunt omul responsabil cu lumina.
La început am folosit lumânări din ceară. Continui să le folosesc; lumânările au un farmec aparte. De fiecare dată când văd o lumânare mă gândesc că esența lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina.
Uneori cred că sunt omul de la far, mă asigur că lumina ghidează corect navele care vor să călătorească.
Alteori sunt omul cu lanterna, orientez raza de lumină a lanternei acolo unde vreau să se îndrepte atenția, învățarea, cercetarea.
De la Hollywood am învățat să lucrez cu reflectoarele. Ador mișcarea reflectoarelor mai ales însoțită de muzica de fanfară de generic care îmi atrage instant atenția.
Alteori, sunt responsabil cu becurile, aidoma unui electrician care înșurubează becurile în dulii și asigură curentul pe circuit.
Adesea îi văd pe studenții pe care îi am în față ca o sumă de becuri. Unele stinse, altele aprinse. Altele pâlpâie. Uneori lumina lor e difuză, alteori e strălucitoare. Avem becuri de puteri diferite, de tehnologii diferite, cu filamente, cu leduri, cu gaze ;) Unele au lumină caldă, chiar se supraîncălzesc, alteori au lumină rece, distantă.
Mai văd și becuri arse…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu