Mă preocupă voluntariatul. În activitatea mea organizaţională şi profesională de până acum m-am întâlnit în mai multe ipostaze cu voluntariatul. Am fost voluntar, am lucrat cu voluntari, am cercetat aspecte teoretice şi practice- organizaţional concrete ale voluntariatului, am scris articole despre voluntariat, am cerut studenţilor cu care lucrez să fie voluntari, am coordonat studenţi pentru lucrarea de absolvire îndemnându-i sa studieze şi ei voluntariatul. Consider voluntariatul o cale de învăţare, consider că are virtuţi educaţionale certe.
Recent am gândit si elaborat o propunere de procedură care să fie valabilă la nivelul Universităţii din Oradea, prin care studenţii care fac voluntariat să poată primi până la 5 credite de studiu pe un an de studiu, pentru activitaţi de voluntariat, în anumite condiţii.
Mă fascineaza modul în care voluntariatul se bazează pe o altă motivaţie a muncii: motivaţia pozitivă. Voluntarii muncesc pentru că găsesc satisfacţie în muncă şi în rezultatele ei. Găsesc că implicaţiila acestui lucru pentru manageri sunt extrem de interesante şi provocatoare. Managerii trebuie să aplice alte modele, să lucreze cu alte instrumente. Managerii care sunt eficienţi în munca cu salariaţii pot fi totalmente incapabili în lucrul cu voluntari. Voluntarii pun întrebări, sunt mai puţin dispuşi să respecte autoritatea şefilor sau reguli organizaţionale cărora nu le văd utilitatea, mai puţin dispuşi să facă compromisuri.
E nevoie de leadership în munca cu voluntarii. Managerii care lucrează cu voluntari trebuie să aibă acele atribute care să le permită să tragă oamenii după ei, să aibă carismă, energie, pricepere, să ofere înţelegere şi încredere, să ştie cum să îi facă pe oameni să se implice în procesul muncii şi să ofere resurse celorlalţi participanţi, organizaţiei şi beneficiarilor vizaţi.
Voluntariatul pare a fi o şansă pentru a deschide o cale de acces la mintea, imaginaţia, creativitatea, entuziasmul şi experienţa unor oameni valoroşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu