Atributul 2.0
a apărut în lumea Internetului făcând referire la un nou mod de a folosi
informaţia, care poate fi produsă, distribuită, accesată, partajată şi
procesată mult mai interactiv şi mai eficient. De exemplu, Wikipedia, Youtube,
reţelele de socializare Facebook, Twitter, blogurile şi tot portofoliul de
produse şi servicii Google creează posibilitatea de a produce conţinut
informaţional, de a îl distribui altora, de a facilita accesul pe mai multe
niveluri de permisiuni, de a pune resurse şi conţinuturi în comun, de a creşte
implicarea, creativitatea şi satisfacţia participanţilor la procesele cu informaţii.
Organizaţiile 2.0
Din lumea Internetului,
conceptul a ajuns în lumea organizaţiilor, în management şi în educaţie. Într-o
organizaţie de tip 2.0 conţinturile, informaţiile, deciziile şi comunicarea nu
mai sunt oferite static, ierarhic şi unidirecţional de către cei care le au către
cei care nu le au, de la şefi către subordonaţi, de la decani şi prodecani
către cadre didactice şi către studenţi.
Toţi aceştia devin membrii unei „comunităţi”
şi au posibilitatea de a contribui şi de a participa activ la îndeplinirea
obiectivelor comunităţii sau organizaţiei din care fac parte. Astfel, au puterea
de a le influenţa evoluţia şi performanţele! Structurile organizaţiei de tip
2.0 combină structurarea ierarhic tradiţională cu cea matriceală, iar cel mai
la îndemână exemplu sunt structurile echipelor de proiect care cuprind oameni
din diferite departamente sau structurile consiliilor şi comisiilor care
cuprind oameni din diferite departamente şi facultăţi.
O organizaţie de tip 2.0 este o organizaţie
deschisă în care oamenii îşi afirmă punctele de vedere, pun întrebări şi
primesc răspunsuri şi se implică în mod conştient şi voluntar în decizii care
îi privesc. În organizaţiile de tip 2.0 nu există inegalităţi interne
referitoare la utilizarea resurselor comune, salarii, proiecte, muncă,
informaţii şi decizii. Mecanismele care funcţionează într-o organizaţie de tip
2.0 permit fiecărui membru să se implice până la adâncimea sau nivelul de
implicare dorit. Ele cuantifică resursele, informaţiile sau know how-ul transmis de către un membru membrilor
organizaţiei. Sistemele de organizarea cuantifică contribuţia şi implicarea
fiecăruia şi asigură echitatea evaluării contribuţiei sale.
Managementul unei organizaţii de tip 2.0
este fundamental diferit de managementul tradiţional bazat pe ierarhii şi pe
puterea şefului.
Managementul unei organizaţii de tip 2.0 nu permite tratarea discreţionară a celor de
jos de către cei de sus, pentru că activitatea şi performanţele manageriale
devin mult mai transparente şi mai încadrabile în criterii de performanţă.
Managerii
dau socoteală pentru modul în care au dispus cheltuirea resurselor organizaţiei
şi asigură acces la resurse şi la informaţii tuturor celor interesaţi.
Într-o
organizaţie de tip 2.0, cei care participă, cei care furnizează resurse şi
conţinut sunt cei mai importanţi, nu cei care conduc.
Într-o organizaţie de tip
2.0 membrii participanţi pot evalua
performanţele operaţionale şi manageriale iar numărul de referinţe pozitive
în evaluare contează în evaluarea contribuţiei participanţilor şi deciziilor
manageriale, fiind un feed back important şi continuu.
Iar mai departe, iata excelente referinte la educatia 3.0: http://usergeneratededucation.wordpress.com/2013/06/09/education-3-0-altering-round-peg-in-round-hole-education/
RăspundețiȘtergere