Vă rog să reveniţi peste zece minute, acum preiau marfă!

Intru în magazinul de produse din carne. Uşa era larg deschisă şi presupuneam că magazinul aşteaptă clienţi.


Înăuntru nu era nici un client, dar dincolo de tejghea mai multe persoane făceau ceva, nu mi-am dat seama exact ce. Apoi am văzut că vânzătoarea identifica conţinutul unei cutii cu produse din carne, le număra, cu o mână ţinea factura şi cu cealaltă, pe care o folosise ca să răscolească prin carne, manevra pixul şi bifa linie cu linie produsele pe factură.

M-am cam neliniştit văzând că mâna vânzătoarei ajunge şi în cutia cu marfă şi pe factură. Probabil că tot ea prelua şi banii clienţilor.

Am stat plin de înţelegere vreo trei minute ca vânzătoarea să îşi isprăvească treaba şi să îmi acorde atenţie mie şi banilor mei. În tot acest acest timp în care eu mă gândeam să devin vegetarian, oamenii de dincolo de tejghea nu s-au uitat la mine. 

Prima care s-a uitat la mine a fost vânzătoarea care mi-a spus imperativ: „Vă rog să veniţi peste zece minute, acum preiau marfă!”. Cred că mi-ar mai fi spus „...nu vedeţi?” dar nu a mai apucat sau s-a abţinut. 

Păi chiar aşa, trebuia să văd că e ocupată şi să nu o deranjez. Cred că îmi voi pune picături în ochi, ca să văd mai bine data viitoare.