Reguli şi recomandări pentru susţinerea lucrării de diplomă

Următoarele afirmaţii constituie reguli şi recomandări pentru a susţine lucrările de diplomă. Am accentuat cu bold acele cuvinte cheie care trebuie ţinute minte.

Reguli şi recomandări referitoare la prezenţa, apariţia şi comportamentul studentului în faţa comisiei

Studentul se prezintă. (Ma numesc...)

Studentul spune titlul lucrării sale de diplomă (iar lucrarea mea are ca temă...)

Studentul spune de ce a ales aceasta temă (motivaţia alegerii temei).

Studentul are materiale scrise, prezentare pe folie sau în PowerPoint pe care le prezintă auditoriului

Studentul are o ţinută corespunzatoare. Aceasta include pentru bărbaţi obligatoriu cămaşa, eventual cravata şi sacou. Dacă este cald se accepta camaşa cu mânecă scurtă. La femei se recomandă bluze şi se contrarecomandă maiouri şi tricouri, bluze transparente, fuste scurte etc. Se recomandă, de asemenea, evitarea brăţărilor, ghiulurilor, cerceilor prea lungi şi atârnători sau oricărui obiect de podoabă care ar putea abate atenţia comisiei.

Studentul nu mestecă gumă de mestecat.

Studentul îşi inchide telefonul mobil la intarea în sala de susţinere.

Studentul menţine contactul vizual cu membrii comisiei pe toată perioada susţinerii.

Studentul răspunde la întrebările care i se pun.

Studentul zâmbeşte sau menţine o apariţie pozitivă, deschisă. Se vor evita posturile încruntate, stresate, timorate, priviri ucigătoare sau priviri în pământ sau pe geam întrucăt îi pune în dificultate pe profesorii din comisie.

Studentul mulţumeşte comisiei înainte de a pleca.

Reguli şi recomandări referitoare la prezentarea conţinutului lucrării

Studentul încadrează tema teoretică în cadrul teoriei de management şi/ sau de marketing (de exemplu, genul proxim şi diferenta specifică: ce este, ce nu este)

Studentul prezintă conţinutul lucrării sale, pentru fiecare capitol

Studentul prezintă conceptele teoretice care stau la baza părţii întâi (teoretice) a lucrarii

Studentul prezintă situaţia prezentă a pieţei româneşti sau a organizaţiei în legătură cu care şi-a făcut studiul de caz.

Studentul prezintă aspecte cantitative (cifre, indicatori, semnificaţii ale cifrelor) şi nu se limitează doar la atribute (reţea mare de distribuţie, promovare excelentă, imagine pozitivă etc.)

Studentul identifică probleme şi prezinta soluţii la aceste probleme referitoare la studiul de caz sau la piaţa prezentată.

Studentul identifică şi prezintă punctele tari şi punctele slabe ale situaţiei prezentate în studiul de caz.

Studentul pune problemele pe care le prezintă într-un mod inedit de abordare. Se pot folosi abordări cantitative- calitative, trecut- prezent- viitor, analitic- sintetic, perspective diferite etc.

Studentul va argumenta ideile pe care le enunţă. Se pot folosi următoarele modalităţi de argumentare: cauză - efect, general – particular, eşalonarea în timp, comparaţii cu alte fenomene şi procese similare, cu alte organizaţii, cu alte contexte.

Studentul prezintă pe scurt organizaţia la care şi-a facut studiul de caz (denumire, adresă, obiect de activitate, produse, performanţe, elemente de caracterizare).

Studentul prezintă concluziile la studiul de caz şi eventuale semnificaţii şi importanţe ale teoriei.

Studentul prezintă contribuţia personală la realizarea lucrării şi valoarea adaugată la tratarea temei.

Studentul prezinta bibliografia folosită la realizarea lucrării şi evidenţiaza bibliografia inedită, nouă, nemaifolosită, nemaiîntalnită, nemaitradusă etc. De asemenea, studentul va evidenţia bibliografia din domeniile noneconomice care interferează cu tema economică şi managerială (de exemplu, sociologie, statistică, politologie, domenii tehnice).

Reguli şi recomandări referitoare la limbaj şi mod de exprimare

Studentul va evita folosirea generalizărilor sau exprimări general valabile sau platitudinilor (românii sunt creativi, managerii sunt nepricepuţi, oamenii sunt demotivaţi, e greu să lucrezi cu oamenii, clientul nostru stăpânul nostru etc.). De cele mai multe ori o afirmaţie trebuie argumentată şi precizată sursa (de exemplu, conform unui sondaj IMAS, desfasurat in perioada iunie- septembrie 2006, publicat in presa si in site-ul companiei, www.imas.ro, românii sunt mai creativi decât longobarzii, tirolezii, mongolii şi somalezii etc.)

Se vor evita exprimările la persoana a treia, impersonale (de exemplu, se doreşte, se ia decizia) şi se vor folosi forme personale (ca de exemplu: managerul doreşte, clienţii pretind, consiliul de adminstraţie ia decizia etc.)

Este de dorit să se identifice şi să se exprime corect şi explicit subiectul şi obiectul din propoziţii. Astfel, se va evita folosirea ca subiect a cuvântului firma (întreprinderea, compania, organizaţia etc). Am auzit exprimări de genul: “contactarea telefonică a firmei”. Este incorect. Nu cu firma vorbeşti la telefon ci cu reprezentantul firmei!

Studentul foloseşte un ton variabil, evitând să vorbească monoton şi să determine plictiseala şi somnul auditoriului. Studentul accentuează problemele importante ale prezentării sale prin variaţia si modularea tonului.

Studentul foloseşte comunicarea nonverbală, mâinile, braţele, gestica, expresia feţei etc.

Studentul are un vocabular bogat, folosind multe cuvinte de specialitate în mod corect şi unitar.

Atunci când se folosesc termeni de marketing specifici, folosiţi în interiorul unei firme, care nu sunt uşor de înţeles pentru cei din exterior sau care au alte forme în limbajul de specialitate (ca de exemplu, ASM- Area Sales Manager, DCM- Direct Channel Manager, PT- Part Timer, mercantizare- merchandising etc), sensul acestora va fi desluşit prin aceea că de fiecare dată se va oferi şi “traducerea în limba română” sau în limbajul de marketing conscrat şi folosit de noi în cadrul cursurilor. Ei trebuie definiţi în context şi pe înţelesul comisiei.

Studentul nu foloseşte cuvinte din vocabularul cotidian argotic, expresii colocviale, formule familiare sau referiri la persoane cu prenumele sau cu poreclele (de exemplu: mişto, şpagă, băieţii, Mitică etc.)

Studentul foloseşte fraze şi propozitii scurte şi uşor de urmărit.

Studentul argumentează ideile pe care le comunică.

Reguli şi recomandări referitoare la prezentarea lucrărilor în Power Point

Fişierele de prezentare în Power Point sunt o modalitate convenabilă de prezentare a conţinutului lucrării de diplomă. Cu toate acestea au câteva dezavantaje care pot face ca o prezentare în Power Point să încurce, mai degrabă decât să ajute. În urma asistării la câtea prezentări în Power Point am făcut următoarele observaţii:

Durata prezentării: Prezentarea nu trebuie să depăşească 7- 8 minute. Se presupune că după prezentare se mai pun întrebări şi se mai folosesc astfel încă 5-7 minute. Per ansamblu, o prezentare a lucrării mai mult de 10-15 minute este prea lungă.

Lungimea paragrafelor: Sudentul nu va umple slide-ul cu paragrafe mai lungi de două rânduri. Pot spune din experienţă că nimeni nu citeşte paragrafe întregi pe un slide de prezentare.

Conţinutul slide-urilor: Într-un fişier Power Point sunt preferat idei scurte, enunţuri fără predicat, cuvinte cheie, figuri, grafice, tabele.

Lizibilitate: Pentru a fi lizibil ce scrie pe slide-uri şi a putea fi proiectate în sala care nu are draperii sau jaluzele, este recomandat să se folosească fond deschis la culoare şi fonturi de culoare închisă. Nu este recomandat să se folosească imagini şi desene pe fundal- ele nu se văd.

Mod de prezentare: Studentul nu trebuie să citească ce scrie pe slide. Mai mult, nici nu ar trebui să se uite pe slide. Privirea sa trebuie să fie la comisie. Aceasta înseamnă că va cunoaşte foarte bine conţinutul prezentării. Studentul va oferi alte informaţii decât cele care sunt înscrise pe slide, menite să completeze ceea ce scrie pe slide, să lămurească, să detalieze.