duminică, 21 ianuarie 2018

M-am întâlnit cu un fost profesor de-al meu din liceu

Aseară, în Oradea, la demonstrația împotriva modificării legilor justiției m-am întâlnit cu un fost profesor din liceu.

Fostul meu profesor, acum pensionar

Era un om în vârstă, cărunt, singur și trist.
Furios și el, la fel ca mine și ca ceilalți demonstranți, dar asta nu se vedea pentru că nu striga, nu purta pancartă, nu se manifesta altfel decât mărșăluind în tăcere laolaltă cu coloana de manifestanți. L-am salutat, m-am recomandat și i-am spus când am fost elev, în urmă cu aproape treizeci de ani. El mi-a spus că este pensionar de șapte ani, are copii, nepoți și m-a întrebat cum văd eu, ca economist, schimbările fiscale făcute de guvern. Am vorbit puțin despre una despre alta, atât cât ne-a îngăduit vacarmul.

Ce frumos era viitorul odinioară...

Mi-am adus aminte de speranțele mele de acum aproape treizeci de ani când eram elev de liceu, ce luminos părea vitorul. Nici nu mă gândeam că situația în țară va ajunge atât de proastă, că mă voi întâlni cu profesorii pensionari la protestele de stradă împotriva conducerii feudale a statului a cărei griji principale sunt să legalizeze corupția, să ascundă urmele și să-i scape pe corupți. Nu îmi imaginam că comuniștii și securiștii ne vor ține prizonieri atâta timp și că, la mai bine de zece ani de la intrarea în EU ei să continue să ne împingă spre Rusia.

Nici nu am realizat ce șansă am avut

E-hei, ce bine ar fi fost dacă românii îl votau pe Rațiu în 90, ce bine ar fi fost dacă s-ar fi aplicat punctul 8 de la Proclamația de la Timișoara (care ar fi interzis candidaturile foștilor activiști comuniști și ai foștilor ofițeri de Securitate), ce bine ar fi fost dacă justiția ar fi fost justiție din 1990 și nu doar din 2005, dacă vinovații pentru crimele de la Revoluție ar fi dat socoteală iar personaje toxice ca Iliescu ajungeau la pușcărie pentru crimele de la mineriade, nu în fruntea statului.

Ce va ști fi de noi?

M-am întristat. Nu m-am putut opri să mă gândesc dacă peste tot atâția ani, când eu voi fi de vârsta profesorului meu, oare mă voi întâlni la proteste cu foștii mei studenți?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu