sâmbătă, 31 martie 2018

Ce am observat în serialul turcesc Paramparça- Furtună pe Bosfor

Am urmărit online serialul încă de când eram în Turcia. Timp de câteva luni, cu regularitate, luam loc în fața monitorului și mai urmăream unul-două episoade. 

Am descoperit că este o excelentă oportunitate să învăț și să exersez limba turcă. Tradus direct din limba turcă în limba română (mare noroc avem noi românii că filmele sunt subtitrate la televiziunile noastre!!!), era o adevărată lecție de limbaj uzual. Auzind cuvinte și expresii repetându-se, le mai țineam minte, mai recunoșteam câte un cuvânt-două în viața de acolo de zi cu zi. Am avut curiozitatea și energia să îl urmăresc până la ultimul episod, cu regularitate. 

Mi-aș fi dorit să fac și alte lucruri bune cu regularitatea și tragerea de inimă cu care am urmărit acest serial, de exemplu, să fac flotări sau să economisesc bani ;).

Așadar, din serialul turcesc Paramparça- Furtună pe Bosfor am învățat că: 


Turcii din film nu își închid ușile în casă

Toate dramele din film proveneau de la faptul că unii auzeau ce nu trebuiau să audă doar pentru că alții nu își închideau ușile prin casă și purtau discuții importante, dramatice și secrete cu ușile deschise. Întotdeauna se găseau alții care ascultau și valorificau informațiile aflate creând mai departe alte drame din film.


Turcii din film nu își blochează telefoanele personale cu parole.

În film, oricine poate intra în telefonul oricui de parcă nu s-ar fi inventat parolele de acces, senzori de verificare și alte tehnologii de menținere a intimității personale. Culmea că toate telefoanele din film erau de tehnologii foarte noi.


Tinerii îndrăgostiți se pupă pe frunte, nu pe gură

Dragostea în filme turcești este doar între un el și o ea. Clar! Nici o abatere, oricât ar fi de negative personajele. În momentele de maximă tensiune erotică el o sărută tandru pe ea pe frunte și se îmbrățișează. Iar apoi cadrul se termină, cortina cade, se schimbă imaginea. Nu doar imaginația dar și experiența telespectatorului joacă aici un rol important :)


O căsnicie este bună pentru a avea grijă de copii

Desigur că filmele de acest gen urmăresc să transmită niște mesaje sociale puternice, care, în plus, trebuie atent alese ca să nu fie în dezacord cu ideologia oficială. Ori mesajul era clar și anume că familiile trebuie să aibă menirea de a oferi copiilor un cadru de dezvoltare. Adulții care au copii trebuie să nu divorțeze iar dacă cumva au divorțat să se recăsătorească. 


Polițiștii întotdeauna erau spășiți și cooperativi

Desigur că atunci când apăreau polițiștii în film era nasol. Cineva avea o problemă mare, de cele mai multe ori poblema era intriga episodului următor. Polițiștii intrau în case, arestau suspecți, îi escortau la poliție și nu se enervau niciodată, fiind mereu spășiți, drăguți și cooperanți când diverși aparținători ai victimelor interacționau cu cei arestați. 


Oamenii de afaceri nu au pijamale și haine de casă

Dimineața apăreau direct în costum și cravată, bărbieriți (mai ales bărbații :) ), aranjați, spălați, chiar dacă nu dormiseră acasă ci pe undeva pe o canapea, erau fresh! Iar dacă dormiseră acasă, protagoniștii filmului nu treceau prin faza de pijama, dispărând din cadrul de seară în costum ori ținută de business, ei apăreau în cadrul de dimineață în alt costum cu o altă ținută business. A-aa, cel mai uimit am fost văzând femeile cum umblau cu pantofi pe tocuri prin casă. Parchet, nu glumă!


Intelighenția turcă vorbește limba engleză, merge prin Marea Britanie, vine din America sau din Australia

Adică nu în China, Rusia, în Iran sau în Arabia Saudită ci 
Büyük Britaniya ori în America, da? Mai precis în US&A. Adică pentru turci tot America (aka Occidentul) e țara tuturor posibilităților, țara unde se fac banii, unde oamenii cu bani merg să trăiască sau să facă afaceri. Chiar așa, nu am auzit pe nimeni, nu am văzut în nici un film oameni care să dorească să fugă în Rusia, în China sau în lumea arabă.

Oamenii nu se îmbolnăvesc de boli comune

N-am văzut pe nici unul dintre protagoniștii filmului să fie răcit, să tușească, să strănute, să își sufle nasul. Toți sunt sănătoși tun și ajung la spital doar dacă au accidente, dacă vor să se sinucidă ori în urma tentativelor de crimă asupra lor. În orice caz mi-a plăcut ce condiții din spitale am văzut în film, am fost foarte impresionat cum îi tratau pe bolnavi, ce cooperanți și buni comunicatori erau medicii și, mai ales, nu primeau șpagă!!! Poate pentru că nimeni nu le dădea... apropo, nu am văzut în film români în spitale prin Turcia... tot așteptam să îl văd în vreun cadru pe Ponta operat la genunchi sau pe alți conaționali. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu