miercuri, 8 februarie 2017

De ce a fost rău regimul comunist din România? Pentru că i-a furat și i-a învățat pe oameni să fure

Regimul comunist i-a furat pe români apoi i-a deprins să fure


A distrus noțiunea de proprietate

Faptul că regimul i-a furat și i-a învățat să fure este un alt mod de a spune că comunismul a alterat iremediabil noțiunea de proprietate, noțiune fundamentală pentru economie și societate.

De la „ce-i al tău e al tău” s-a ajuns la „ce-i al tău e al întregului popor și noi, comuniștii, dispunem de ce-i al tău, nu tu”.


Unde nu se respectă proprietatea, apare furtul

Întâi regimul le-a furat oamenilor proprietăţile, afacerile, banii, casele, gospodăriile, pământul, animalele, obiectele și utilajele din gospodărie.

  • Furtul proprietăților, a caselor, a afacerilor s-a numit naționalizare
  • Furtul banilor s-anumit reforma monetară
  • Furtul pământului, a animalelor, utilajelor și obiectelor din gospodării s-a numit colectivizare
Acest furt al cetățenilor de către statul comunist a durat mai bine de 25 de ani, din 1947 de la prima reformă monetară până în 1962 când s-a încheiat colectivizarea agriculturii. 


După aceea, toată economia țării era a statului iar statul era condus de comuniști. Toate întreprinderile, tot pământul- terenurile agricole, pădurile, industria, comerțul, serviciile, turismul, băncile, tot, tot era proprietate a statului, i se spunea „proprietate obștească” sau „a întregului popor”. Vedeți ce minciună? Pare amuzantă dacă nu ar fi sinistră.


De aceea românii au început să fure, să dea și să ia șpagă din ce au furat

Furtul de la locul de muncă a devenit pâinea cea de toate zilele a românilor.

Laolaltă cu hoția au apărut și s-au perfecționat corupția și traficul de influenţă, darea și luarea de mită, ca efect firesc al unui sistem care îi făcea pe oameni să fure pentru a trăi. Oamenii considerau că e normal să fure de la locul de muncă iar ceea ce furau să dea ca șpagă pentru a se „descurca”. 


Era normal să dea și să ia șpagă, asta se făcea oriunde: la medic, la asistente, la profesori, la furnizorii de alte produse și servicii. Se dădea șpagă la vânzătorii de la alimentara pentru ca să le dea voie să cumperi preferențial alimente de bază, la vânzătorul de la PECO pentru ca să poată cumpăra benzină, la liderii de sindicat și secretarii de partid care împărțeau preferențial bilete de concediu, butelii și repartiții de locuințe.

De fapt, se dădea șpagă oriunde iar șpaga era uneori ridicolă: săpun, cafea, țigări, vin, pălincă și alte băuturi, carne, cârnați și caltaboși, brânză, ouă, smântână- toate produsele care lipseau din magazine se dădeau ca șpagă. 

Fiecare dădea șpagă ce producea, în această logică un muncitor care lucra la întreprinderea Zahărul dădea șpagă zahăr, cel care lucra la fabrica de ulei dădea șpagă ulei iar cel care lucra la UAMT dădea șpagă câte un covoraș auto sau o yală de Dacie. Evident că cei care „procurau” zahăr ulei sau covorașe auto nu le cumpărau de la locurile lor de muncă, ci le furau. 

O dată începută, hoția a devenit un mod de viață

În cuvinte puține spus, toată lumea fura de la toată lumea. Vânzătorii și chelnerii furau la gramaje, clienții furau prosoapele din hoteluri. Dacă săpunul și hârtia igienică din hoteluri nu erau furate de personalul hotelului, le furau clienţii, laolaltă cu prosoapele, tacâmurile, vesela, paharele sau scrumierele, chit că nu aveau nevoie de ele. Dar nu se știa niciodată...


Oamenilor nu le place să își aducă aminte dar mulți gândesc și astăzi în același fel

Oamenilor care au trăit în comunism nu le place nici să își amintească de aceste lucruri, nici să vorbească despre ele. Preferă să își amintească mai degrabă ce frumos era când erau tineri în vacanţă cu bilet de sindicat decât să își amintească de șpaga dată liderului de sindicat, recepționerului de la hotel pentru o cameră bună, ospătarului pentru a fi serviți bine și funcționarului de la agenția de bilete de tren pentru a primi bilete de călătorie în condiții decente.

Toate aceste fenomene au apărut și au proliferat sub comuniști, ele afectează și astăzi modul în care oamenii gândesc, se raportează unii la alții, fac înțelegeri, tranzacții, afaceri, fac politică, își îndelinesc obligațiile lor de zi cu zi.


După 1989 s-a stârnit un alt val de hoție generalizată

După 1989, sub pretextul privatizării și retrocedărilor, România a mai fost furată o dată. Corupția politicienilor era o consecință firească de vreme ce mulți dintre politicienii de după 1989 erau tot aceia care au fost la putere și înainte, deprinși cu năravuri vechi. Problema e că și-au învățat copiii, colegii, ucenicii să facă la fel iar tinerii i-au depășit pe maeștrii lor și nu au nici scrupulele lor. 

În plus, o mare parte a activelor naţionale fiind în proprietatea statului, ele sunt aidoma unor găini numai bune de jumulit de către băieții deștepți- prieteni sau parteneri de afaceri ai politicienilor noştri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu