duminică, 19 iunie 2016

Care a fost cea mai mare provocare cu care m-am confruntat în prima mea experiență de manager

În cadrul unui proiect inițiat la Departamentul de Management-Marketing în parteneriat cu o firmă de consultanță în management, colegul meu- Remus Roșca, m-a întrebat: Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat în prima ta experiență de manager? Cum ai depășit-o?

Ideea îmi pare excelentă. Are potențial de educație și de cercetare. Așa că i-am răspuns și eu la această întrebare, pe scurt și in extenso. 

Pe scurt: cea mai mare problemă a fost transmiterea succesiunii. Cum am rezolvat-o? Pe termen scurt nicicum, organizația a murit. Pe termen lung eu am învățat din greșeli și cred că am devenit un manager mai bun în grupurile și organizațiile în care am activat mai departe în carieră. 

In extenso: răspunsul e mai elaborat și are implicații mai multe. 


Prima mea experiență ca manager

Înțeleg prin manager o persoană care are rol formal de a asigura îndeplinirea unor obiective ale grupului sau ale organizației cu și prin intermediul altor oameni din grupul sau din acea organizație. Poate sau nu fie plătit pentru asta, important este ca managerul să fie considerat responsabil, măcar de promisiunea făcută celorlalți că se va ocupa de îndeplinirea unor obiective ale grupului sau ale organizației.

Prima mea experiență de manager a fost la ASO- Asociația Studenților Orădeni, în perioada 1991-1996 când eram student. În acea perioadă mi se părea că dacă mai mulți oameni sunt implicați într-o activitate și acea activitate are un rezultat clar, responsabilii cu activitatea, cei care au organizat totul sunt manageri. Iar eu eram manager, eram parte din echipa de conducere a Asociației Studenților Orădeni. Aveam și un rol în ASO eram Președintele Clubului ASO de la Facultatea de Științe Economice. 


Am organizat multe activități, am generat multe rezultate

Ca manager am organizat activități și am avut rezultate. Am organizat reprezentarea studenților în Consiliul Facultății și în Senatul Universității, am participat la negocieri sindicale, am organizat conferințe studențești, balurile bobocilor, tabere, trupă de teatru, revistă studențească, petreceri studențești, cazări în cămine, repartizări de locuri în tabere, activități de strângeri de fonduri și sponsorizări, am întreținut relații cu parteneri, cu firme și instituții. Am contribut direct și la infrastructura legală și fiscală a Asociației, am modificat statutul organizației, l-am înregistrat la Tribunal, am pus la punct evidența contabilă a Asociației, am înregistrat Asociația la organele fiscale. Ca rezultate, pe lângă entuziasmul, emoțiile și efervescențele acelor activități, am putut număra sutele de participanți, zecile de evenimente, câteva numere de revistă studențească, câteva reprezentații ale trupei de teatru studențească, banii și obiectele primite ca sponsorizări, documentele realizate și multe altele. 


Activitatea și rezultatele nu sunt destul

Am înțeles aceasta la câțiva ani după ce am absolvit facultatea și am încheiat activitatea în Asociația Studenților Orădeni. Am fost foarte aproape de cei care au preluat-o, m-am considerat și eu responsabil că nu au reușit să facă să dureze Asociația nici din punct de vedere juridic, nici să mențină la studenți motivația implicării în Asociație, nici să transmită know-how-ul și expertiza dobândită. Asociația a încetat să aibă activități, membri și viață. În final, a murit, inclusiv din punct de vedere legal.

Desigur că mi-a părut rău. Am investit în Asociație mii de ore de muncă, sute de zile, zeci de săptămâni, nenumărate speranțe. În perioada implicării mele în Asociație am întâlnit oameni valoroși, am construit proiecte interesante din care am câștigat multă experiență, am petrecut o perioadă minunată de care îmi aduc și acum aminte cu plăcere. Degeaba, deși am fost performanți la activități și rezultate, am fost neperformanți la a face organizația să supraviețuiască, să dureze. 

Ca manager al Asociației, pe termen lung, am eșuat. Am realizat ce mare nerealizare am avut: nu am reușit să transmit (sau să fac să se transmită) moștenirea. 


Succesul fără succesor e un mare eșec

Am aflat acest lucru pe propria-mi piele, în calitatea mea de manager de organizație studențească. Mai apoi, fiind profesor și foarte aproape de organizațiile studențești, am văzut ciclurile de viață ale organizațiilor studențești: naștere, creștere, unul-doi ani de proiecte frumoase și apoi... liniște. Iar când am văzut că mulți alții pățesc la fel, am încetat să mă auto-învinovățesc și m-am aplecat științific asupra problemei succesiunii în managementul organizațiilor. 


Greșeala făcută pe pielea mea a fost cea mai bună lecție

Dacă tot am văzut cum s-a destructurat o entitate în care pusesem multă muncă și speranță, am vrut să învăț mai departe ce determină durabilitatea unei organizații. 

Am învățat că structurile organizaționale de tipul organizațiilor studențești sunt volatile, ele apar și dispar destul de repede dacă nu au un factor de durabilitate, de coagulare, o ancoră- un element care să le ancoreze în timp. 

Am învățat că importante în managementul unor astfel de organizații sunt proprietatea, stakeholderii, sistemul de legi, norme și reguli care susține organizația, laolaltă cu infrastructura, rutinele, comunicarea și cultura organizației. 


Am înțeles managementul

În prima parte a carierei mele profesionale am lucrat în multe firme și organizații private – am avut astfel ocazia să văd cum este managementul în alte cadre, în organizații care funcționează în alte domenii de activitate, în alte contexte, după alte reguli. 

Mai apoi am văzut cum arată managementul în instituțiile publice și am putut face comparație cu managementul în organizațiile studențești și în alte organizații nonprofit.

Pot spune acum că ceea ce am învățat mi-a servit mai apoi să fiu un manager mai bun în firmele și organizațiile în care am lucrat mai departe. 


Ca profesor, știu ce sfaturi să dau studenților

Din toată experiența mea teoretică și practică de management, am adunat motive să le spun studenților că, pe lângă cursuri și cărți, managementul se învață din experiență, din greșeli. 

Studenții ar trebui să se implice în managementul unor grupuri și organizații, prin practică și internship în firme, prin membership și proiecte în organizații, prin voluntariat, mentorat, intraprenoriat și antreprenoriat pentru a începe să își formeze experiență și pentru ...a face greșeli. Toți fac greșeli, doar că nu știu să vadă lecțiile din ele. 

Recomand studenților să se implice în managementul unor grupuri și organizații pentru profit și mai ales non-profit, pentru a avea ocazia să facă greșeli – atunci când efectele lor nu sunt atât de grave iar valoarea de lecție a greșelilor e mai mare. 

Mecanismul acesta funcționează ca un vaccin, atunci când organismul învață să recunoască microbii și să lupte împotriva lor iar efectul asupra sănătății este net favorabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu