vineri, 19 februarie 2016

Cum ar putea o universitate să fie mai bună? Episodul 9. Să se restructureze

Propunerea aceasta este mai veche, am făcut-o în 6 februarie 2015 atunci când era sezon de restructurare. Pe vremea aceea îi spunea „proces de eficientizare – optimizare”. Propunerea mea integrală este aici. Voi relua din ea câteva idei. Doar că în loc de „eficientizare – optimizare” îi voi spune „restructurare”. 
Sursa fotografiei: http://4.bp.blogspot.com/

Să se restructureze, zic. E o idee mai veche

Continui să cred că este necesară o restructurare a Universității din Oradea. Au existat, de mult timp, preocupări ale universitarilor de a găsi cele mai bune soluții pentru problemele cu care s-a confruntat Universitatea din Oradea.
Au existat cel puțin două comisii de restructurare, din una am făcut parte, aceasta se întâmpla în 2011. O altă comisie, căreia i s-a spus Comisia mixtă de eficientizare-optimizare a funcționat în 2014-2015 iar rezultatul muncii ei a fost concretizat în rezultatul Propunerea privind metodologia de eficientizare a Universității din Oradea. Ca reacție la apelul conducerii UO de a face observații pe marginea propunerii comisiei, am trimis și eu o propunere, cea de care scriam mai sus. 


Ce a ieșit din propunerea mea de restructurare de atunci?

Nimic. Am trimis-o la DAC- Departamentul de Asigurare a Calității, nu mi-au trimis nici măcar o confirmare că a primit-o, necum răspuns la propunerea mea (de exemplu: că e bună, că e proastă, că e inaplicabilă, că a fost respinsă, că a fost alta mai bună, că deocamdată restructurarea nu se face, orice fel de răspuns). Nu am primit nici un fel de reacție, nimic. Nici măcar nu au pus-o pe site, acolo unde au pus toate propunerile. Doar un decan dinozaur mi-a reproșat pe coridoare când m-am întâlni cu el că, citez, „vrei să îmi distrugi facultatea”. 


Ce bine-ar fi, ce bine-ar fi…

Consider că procesul de restructurare instituțională e o șansă enormă de a re-inventa Universitatea din Oradea. Universitatea din Oradea are față de alte universități din țară avantajele concentrărilor mai multor domenii, a concentrării spațiale în campusul universitar, a faptului că este singura instituție publică de învățământ superior din Oradea și din regiune. 


De ce, restructurare?

Pentru că:
  • Durabilitate instituțională- Universitatea din Oradea să dăinuie și peste cincizeci de ani. Dacă privim în viitor în orizontul a cincizeci de ani, realizăm că structura de funcționare instituțională rezultat al procesului de reconfigurare instituțională trebuie să poată susține universitatea zeci de ani în viitor. Din contră, orice structură de reconfigurare instituțională care răspunde exclusiv împrejurărilor prezente și intereselor actualilor stakeholderi instituționali este din capul locului sortită eșecului pentru că va fi modificată de îndată ce structurile de autoritate existente se vor fi modificat. 
  • Performanță instituțională- Universitatea din Oradea să producă performanță sub toate aspectele ei, să își îndeplinească misiunea așa cum este ea definită în Carta Universității din Oradea. Pe lângă domeniile de educație, cercetare, artă, spiritualitate și cultură, Universitatea trebuie să producă performanță sub aspect organizațional, instituțional, managerial, economic și social și să transfere modelele și soluțiile de performanță în toate domeniile din societate. Cerințele de performanță trebuie să facă ca structurile apărute în urma procesului din reconfigurarea instituțională să fie foarte performante (adică foarte departe de limita inferioară a criteriilor de performanță, mult mai sus). 
  • Integrare instituțională- Universitatea din Oradea să integreze toate resursele sale interne și să se integreze la rândul ei în sisteme și rețele externe în contextul socioeconomic, național, european și mondial. Aceasta presupune ca universitatea să valorifice și să integreze toate resursele interne, în primul rând toți oamenii care își pot aduce contribuția la reconfigurarea instituțională, apoi resurse externe, persoane și structuri care dețin experiență și expertiză în managementul schimbării. Dacă procesul de reconfigurare instituțională nu valorifică resursele pe care le are la îndemână sau nu antrenează resursele necesare, dacă nu integrează interesele, motivațiile și proiectele comune ale universitarilor atunci rezultatul său nu va avea amplitudinea necesară pentru relansarea universității. 
  • Leadership social, managerial și instituțional- Universitatea din Oradea trebuie să fie o organizație lider și un furnizor de lideri în societate. Pentru a își îndeplini funcția de lider, și de a fi urmată este necesar ca procesul de reconfigurare instituțională să producă un plus de respect pentru universitate în mediul organizațional, condiția de bază ca modelul universitar să fie urmat. Din contră, orice rezultat al reconfigurării care nu este privit cu respect va genera rezerve, motive de neimplicare a stakeholderilor, conflicte interne, apatie, resentimente și, în ultimă instanță, eșec. 

Care sunt problemele interne pe care procesul de restructurare le poate corecta ?

Consider că toate problemele Universității din Oradea provin din faptul că modelul de organizare universitară de până în prezent și-a atins limitele și a generat:
  • performanță limitată în învățământ și cercetare; 
  • fragmentare instituțională accentuată concretizată în disiparea competențelor și a resurselor universitare în puzderie de structuri; 
  • concurență internă pentru resurse în loc ca Universitatea întreagă să concureze pentru resurse suplimentare din exterior; 
  • inegalități, inechități și dezechilibre interne în ceea ce privește performanța, evaluarea și răsplătirea performanței în învățământ, în cercetare, în managementul academic, în lucrul cu studenții, în deschiderea către exterior, către parteneri instituționali. 
Toate aceste probleme pot fi corectate, strategic, prin procesul de restructurare instituțională. 

O propunere de restructurare în trei piloni

Propun ca restructurarea să se facă pe baza unei strategii în trei piloni:
  • Pilonul 1. Realizarea de colective mari, în structuri puține, înzestrate cu resurse consistente și sprijinite cu servicii personalizate de către Administrația Centrală a Universității. 
  • Pilonul 2. Reconfigurarea cantitativă să fie însoțită și de o reconfigurare calitativă. 
  • Pilonul 3. Procesul de reconfigurare să fie făcut în etape. Gândisem etapele în februarie 2015 într-un anume fel, acum etapele acelea nu mai au relevanță. 

Cantitativ și calitativ

Reconfigurarea cantitativă se referă la împărțirea Universității din Oradea pe facultăți, departamente și alte structuri interne de management și administrație.

Reconfigurarea calitativă se referă la rolurile pe care noile structuri să și le asume și modul în care vor funcționa unele în relație cu altele. Are în vedere atât funcționalitatea internă sub aspectul îndeplinirii funcțiilor atribuite, a managementului structurii, a activității membrilor acelor structuri și a managementului activităților, a evaluării cadrelor didactice cât și a relațiilor între structuri- ce relații să existe între facultăți și departamente, cine să își asume rolul de furnizor, cine de beneficiar, ce rol să aibă administrația centrală, ce servicii și beneficii să furnizeze administrația centrală structurilor.

Propunerea mea de reconfigurare cantitativă în acest moment era detaliată în Anexa 1 la propunerea de restructurare.

Argumentul principal pentru structura propusă este implementarea Pilonului 1. Realizarea de colective mari, în structuri puține, înzestrate cu resurse consistente și sprijinite cu servicii personalizate de către Administrația Centrală a Universității.

Argumentez în continuare principalele elemente de definire a pilonului 1 propus.

Colective mari pentru ca universitarii să nu mai fie izolați și să poată fi realizată cercetare în cadrul unor colective mai mari. De asemenea, în interiorul unui colectiv dintr-o structură se pot aplica mai bine și mai particularizat mecanismele de evaluare internă. În interiorul aceleiași colectiv și aceleași structuri se pot realiza sisteme, mecanisme și instrumente de comunicare internă, grupuri de comunicare între universitari, publicații interne tipărite și online pentru universitari, forum de dezbatere a temelor de interes pentru universitari, parteneriate și schimburi de experiență cu alte departamente și alte facultăți, se poate stimula cooperarea membrilor în cadrul unor proiecte, se pot realiza evenimente care să îi aducă pe oameni împreună ca parte a aceluiași întreg, nu ca membri ai unor părți diferite. Colectivele mari cultivă mai eficient o cultură organizațională a întregului.

Structuri puține pentru ca să fie eficiente sub aspect financiar. Convingerea mea este că structurile generează costuri mari de funcționare, produc inegalități și inechitate instituțională, produc competiție și conflicte interne sub aspectul accesului la resurse și au de cele mai multe ori interese divergente. Structurile tind să se auto- perpetueze, cu prețul adâncirii deficitelor financiare și își apără lipsa de performanță funcțională prin regulamente și proceduri administrative. Structurile își servesc mai mult administrația executivă decât beneficiarii. Structurile aplică regulile generale în mod particular determinând inechitate și dezechilibre la nivelul întregii instituții.

Resurse consistente pentru că până în prezent unele structuri erau înzestrate deficitar cu resurse, atât umane, financiare, materiale, informaționale și de know-how. Departamentele nu beneficiază de servicii administrative în condițiile în care la departament se desfășoară o activitate birocratică enormă. Concentrarea resurselor în mai puține structuri favorizează existența resurse proprii consistente și predictibile care să le împuternicească să își îndeplinească funcțiile și să atingă indicatorii de performanță. În plus, concentrarea resurselor în structuri puține elimină redundanța unor eforturi și limitează irosirea unor resurse.

Serviciile personalizate urmăresc ca serviciile oferite de structurile administrative ale Universității din Oradea să fie mult mai apropiate și adaptate la cerințele structurilor. Am în vedere serviciile administrative, de cercetare, de resurse umane, juridice, financiar-contabile, de bibliotecă, de utilizare a unor active, resurse, sisteme și mecanisme, de comunicare etc. Prin personalizarea serviciilor se vor oferi condiții suplimentare structurilor Universității din Oradea de a face performanță în învățământ și cercetare, în lucrul cu studenții, în administrație și management academic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu