duminică, 24 ianuarie 2016

Trei observații despre despre educație și cercetare

Am ajuns, după aproape 20 ani de lucru în sistem și după expuneri diverse la multe din fețele sistemului din România, să cunosc câteva din realitățile sistemului de educație.

Observația 1 Vorbind doar despre educație, aceasta se face mai ales la nivel preuniversitar - în opinia mea, educația urmărește aici transmiterea de competențe care să faciliteze integrarea elevilor în societatea existentă și pregătirea lor pentru societatea de mâine. 

Vorbind despre educație și cercetare, acestea se fac mai ales în universități și vizează transmiterea de competențe de specialitate viitorilor profesioniști într-un domeniu. Eu ințeleg prin cercetare producția de cunoaștere. Cât priveste cercetarea pură, aceea ar putea sau ar trebui să se facă în institutele de cercetări care pot fi parteneri ai unor firme sau pot fi finanțate de stat - atunci când e cazul sau există oportunitatea socială de a cerceta ceva de interes pentru țară, de a produce un bun public pe care privații nu au interes sau oportunitate de a îl susține financiar (de exemplu, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului... sau alte chestiuni de acest gen)

Observația 2 În România, există multe probleme, disfuncționalități atât în educație cât și în cercetare. De exemplu, prostul management, subfinanțarea, sărăcia, resurse umane nemotivate, hoția endemică, orientarea strategică confuză, lipsa sau instabilitatea legislativă ș.a. Problemele acestea sunt în toata țara, în toate instituțiile publice, mai ales. Mie mi se pare că sursa problemelor din educație este dependența de politic. Politicienii strică sistemul de educatie, subfinanțându-l și făcând reguli care să fie profitabile pentru unii dintre ei- politicienii profitori ai sistemului de educație, nu pentru furnizorii de educație sau pentru beneficiarii ei, 
în general. O altă teorie plauzibilă este că politicul actual nu vrea să aibă cetățeni educați, pentru că oamenii educați nu votează cu cine trebuie. 

Observația 3. Daca privim educația ca transmiterea de competențe către indivizi atunci educația nu are legătură cu cercetarea. Dacă însă vedem în educație un mijloc de progres, atunci este necesar ca prin educație să fie sparte limitele cunoaș
terii pentru a produce noi cunoștinte care trebuie să fie transmise celor educați. Cred că cercetarea trebuie împletită cu educația la nivel superior. Mă gândesc la doctorate, acestea sunt cel mai înalt nivel de educație. Ele trebuie să se bazeze pe cercetare. Un doctor trebuie să fi cercetat ceva, să fi descoperit sau inventat un element nou de cunoaștere, să fi adus un progres cunoașterii în domeniul în care este doctor.

Perspectiva mea proprie asupra sistemului este că înregistrăm un puternic deficit de management în sistem. Deficitul de management este la pachet cu deficitul de resurse și cu cel de atenție publică. De aceea, eu cred că orice dezbatere publică referitoare la educație e de salutat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu