duminică, 17 ianuarie 2016

Norvegia este un suflet pierdut



Mă tot gândesc la cazul familiei Bodnariu din Norvegia. Mi se pare ceva înspăimântător, cum Barnevert, o autoritate administrativă despre care unii spun că este o firmă privată, a smuls cinci copii dintr-o familie și i-a răspândit în toată țara, „scoțându-i” la adopție internațională. Aflu că sunt mult mai multe familii în siuația familiei Bodnariu, familii despre care nu s-a făcut atâta vâlvă.

Să smulgi copiii din familie e ca și cum ai smulge părinților sufletul din trup. Le iei viața fără să îi omori. Le iei lumina ochilor fără să îi orbești. E o durere cumplită, de un milion de ori mai dureros decât a-i băga la pușcărie pe părinți, a le scoate ochii sau a le tăia mâinile cu care și-au pălmuit copiii. E împotriva valorilor vieții, e împotriva firii lucrurilor- așa cum înțeleg eu lucrurile, desigur.

Zilele acestea am mai aflat un caz cutremurător, din istoria recentă. A scris în presa internațională cu dovezi și mărturii faptul că, după cel de-al doilea război mondial, circa 9-12.000 de copii născuți din relațiile unor norvegience cu militarii germani care ocupaseră țara au fost tratați ca niște criminali. Mamele, etichetate drept „prostituate”, au ajuns în lagăre de concentrare. Copiii, denumiți „șobolani”, au fost închiși în instituții speciale, în spitale psihiatrice, unde au fost bătuți, abuzați și torturați. Se pare că mii sau zeci de mii de oameni din societatea norvegiană și din aparatul de stat au participat la pedepsirea mamelor și torturarea copiilor.

Există legi care fac parte din ordinea naturală a lumii, una dintre aceste legi este aceea că locul copiilor este lângă părinți. O altă lege a civilizației umane este că mamele și copiii trebuie să fie ocrotiți. Să relativizezi sau să strici astfel de legi este în contra firii, a universului, a lui Dumnezeu.

Știam despre Norvegia că este o țară civilizată, e o societate evoluată, bogată, unde instituțiile sunt instituții și legea se respectă. Știam că este tolerantă, dovadă că a legalizat căsătoriile între homosexuali încă din 2008.

Mai știm că legea este blândă, dovadă că Anders Behring Breivik, cel mai mare criminal al țării, omul care a ucis 77 de conaționali într-un atentat terorist în 2011 a primit 21 de ani de închisoare pe care și-i va ispăși într-un sistem penitenciar modern, chiar de lux, un sistem orientat spre recuperarea infractorilor.

Doar că… spunea cineva „…să iei cei cinci copii dintr-o familie, este pentru părinți o pedeapsă mai grea decât cei 21 de ani de închisoare primiți pentru asasinarea a 77 de persoane de către Anders Breivik. Un stat care pedepsește în asemenea hal de disproporționat infracțiunile, este un stat care sfidează ordinea naturală a Universului. Un stat cu caracter satanic.”

De fapt, Norvegia nu este o țară, este un suflet pierdut. Un monstru. Numai un monstru poate să își trateze ca pe criminali copii născuți- fără voia lor din accidente și drame ale istoriei, numai un monstru poate să decidă să îi extermine pe ei și pe mamele lor, numai un monstru poate despărți familiile de copii și mamele de copiii sugari.

Cum poate exista asemenea lipsă de umanitate într-o societate bogată și modernă din secolul XXI. Cum pot să se întâmple asemenea lucruri la granița Uniunii Europene? Oare de ce ne intervin UE, SUA, ONU?

Decât asemenea civilizație și respectare a legii- a unor astfel de legi care îngăduie prigonirea mamelor cu copii și furtul copiilor din familii, mai bine de o mie de ori în România, așa cum e ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu