joi, 17 decembrie 2015

Cum ar putea o universitate să fie mai bună? Episodul 2. Un sistem de acces și control pontaj pentru Universitatea din Oradea

Zilele trecute mi-a spus un coleg universitar că știe despre cineva, angajat al universității, care apare în statul de funcții al unui departament oarecare dar care de șapte ani nu a fost la serviciu. M-am gândit că o fi văzut filmul "Șapte ani în Tibet" și s-o fi dus și el. S-ar putea să fie vorba chiar despre Brad Pitt.



El ca el, dar noi, universitarii ceilalți? Cum aflăm când pleacă și când se întoarce? Așa că m-am gândit eu la o soluție.


Un sistem de acces și control pontaj pentru Universitatea din Oradea


Un instrument managerial de bun simț care ar trebui implementat este un sistem de acces și control pontaj -cu card sau cu amprentă. Eventual cu camere video de supraveghere și cu posibile funcții de securitate. Astfel managementul instituțional ar ști cine, când, cât timp și unde este prezent, dacă e prezent în programul de lucru în care ar trebui să fie, dacă face orele în sălile care ar trebui să le facă, prezențele studenților, cât timp au petrecut la bibliotecă etc.

Un astfel de sistem ar înlocui imbecilele proceduri de control al activităților didactice (ipocrite, birocratice, inutile și ineficiente), ar înregistra semnala și evidenția lipsuri, întârzâieri sau sincope, ar preîntâmpina situații în care un angajat al universității lipsește mult timp de la serviciu și situații penibile în care studenții scriu pe Facebook la finalul semestrului că un profesor nu și-a ținut orele. Din punct de vedere al controlului spațiilor și sălilor, un astfel de sistem ar informa în orice moment managerul în care săli se află oameni, ar scuti portarii de efortul de a se plimba trei ore în fiecare seară în întregul campus universitar sau le-ar eficientiza activitatea.

Toate firmele cu mulți angajați au așa ceva. Orice management responsabil vrea să știe cine, când, unde și cât timp petrec angajații în organizație pentru a putea corobora acești indicatori cu performanța în învățare, în cercetare etc. Costurile sunt infime în raport cu beneficiile.

Desigur că pentru a implementa acest sistem trebuie voință a conducerii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu