miercuri, 4 noiembrie 2015

Cine ne sunt managerii?

Una dintre preocupările mele profesionale este managementul. 

Vorbind despre management, am în vedere, pe de o parte, oamenii care compun echipa de management, respectiv suma celor care iau decizii și care sunt responsabili pentru obiectivele comune, ale organizațiilor, instituțiilor sau ale țării, pe de altă parte, procesul de management, incluzând aici funcțiile, sarcinile, sistemele, acțiunile și rezultatele acestora. 

Așada, când întreb cine ne sunt managerii adopt postura unui cetățean care se uită cu încredere și cu speranță către cei care conduc instituțiile țării și prin ele destinele poporului. 

E firesc să pun întrebarea: cine sunt și ce fac managerii României? 

Managerii României sunt cei care conduc România spre progres și prosperitate!

Firesc, natural, de bun simț. Adevărații manageri sunt cei care fac treaba să meargă, care conduc România spre progres, spre prosperitate, spre viitor. 

Să mai întelegem ceva: managerii nu se întâlnesc doar în economie ci în toate contextele sociale şi organizaţionale. Ei sunt la conducerea tuturor organizaţiilor, instituţiilor, sindicatelor, asociaţiilor, fundaţiilor, organizaţiilor profesionale, medicale, educaţionale, în justiţie, în armată, în guvern, în Parlament. Ei trasează cadrul în care se crează şi se distribuie valorile economice şi sociale: dreptatea, adevărul, bunăstarea, educaţia, sănătatea, solidaritatea, bunele moravuri, ordinea şi liniştea publică, apărarea ţării, progresul, ştiinţa, tehnologia. Tot ce-i frumos, tot ce-i drept, tot ce-i bun. Acestea sunt rezultatele managerilor pe care ar trebui să le vedem ori să le simţim în jurul nostru.

Bun, asta ar trebui să avem, dar ce avem noi, de fapt? Nu știu alții ce zic, dar eu văd în jur doar prostie, hoție, debinare, corupție, nedreptăţi, răutăţi şi gunoaie!

Dar dacă managerii o dau în bară? Dar dacă în loc de progres avem regres iar în loc de prosperitate avem sărăcie?

Simplu, dacă în loc de progres avem regres iar în loc de prosperitate avem sărăcie, sigur e ceva putred cu aceşti manageri. Înseamnă că managerii nu sunt buni, sunt calpi. Sunt impostori, fie incompetenți. Ori hoți, ori proști. De fapt, sunt politicienii, cei care au dus țara de râpă. Iar acum își dau ei lor pensii uriașe, plaa deastrului în care au târât țara. 

Faceți efortul și analizați-i, puneți lupa pe ei și vedeți cine sunt managerii țării, de fapt. 

Managerii pe care îi avem nu sunt buni. Vreau altceva!

Îmi doresc să văd şi manageri care oferă altceva. Sunt preocupat de a găsi oameni care reprezintă modele manageriale de urmat, care îşi împlinesc menirea de a conduce micile lumi din jurul lor înspre adevăr, progres, dreptate, prosperitate şi viitor.
Mă mai frământă o întrebare: Cine sunt cei care ne-au condus în ultimii douăzeci de ani? Cine sunt responsabili de faptul că cei mai buni prieteni ai mei au plecat din România şi că mulţi din cei care au rămas se gândesc dacă viitorul copiilor lor să fie aici în Oradea sau altundeva, în altă ţară. Aş vrea să ştiu pe cine să iert, pe cine să încetez să mai blestem.
Mă întorc la înţelegerile fundamentale ale ceea ce este managementul şi realizez că managementul porneşte de la proprietate. Un manager trebuie să gândească şi să se comporte ca un stăpân, nu ca o slugă. Stăpânul este cel care nu doarme noaptea de grija a ceea ce deţine, care nu-şi fură căciula, care nu-şi ia „beamveul” din profitul primei tranzacţii şi care se raportează cu înţelegere şi responsabilitate pe termen lung, în mod durabil, la gospodăria lui. Ştiu că marile probleme din economia mondială au pornit tocmai de la separarea managementului de proprietate, din faptul că aceia care erau tocmiţi să conducă şandramalele doar vopseau gardul, fără să le pese cui îi pică acoperişul în cap peste câţiva ani.
Revin însă la ţara mea şi mă întreb: Unde este proprietatea în România? Unde a fost în ultimii douăzeci de ani? Unde a fost în precedenţii cincizeci de ani? Au fost comuniştii adevăraţi proprietari, s-au comportat ei ca buni stăpâni în ţara asta? Ar trebui să răspundă cei care au acum peste patruzeci de ani. Să-şi aducă aminte de sinceritatea rapoartelor, statisticilor, de legătura dintre plată şi productivitatea muncii.
În ceea ce mă priveşte eu am răspuns deja: au fost nişte slugi, nişte nemernici şi nişte criminali. Au preluat ţara şi au stricat tot ce era aşezat şi se dezvoltase organic până atunci. Au întors societatea cu fundul în sus, au furat proprietatea şi au stricat formele vechi de proprietate, cele care erau aşezate şi care funcţionau. Pe vechii proprietari i-au omorât sau deportat prin Bărăgan, pe la Aiud, Sighet şi în alte destinaţii de unde nu s-au mai întors. Apoi au rămas ei proprietari, până în '89, când s-au metamorfozat fie în oameni de afaceri, fie în conducători de instituţii. Acum ei sunt cei care „fac” dreptatea şi adevărul. Ei „aduc” bunăstarea, „stimulează” educaţia, „dezvoltă” sănătatea.
Cu ce efecte, se vede. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu