vineri, 13 februarie 2015

Șapte indicii ale studenţilor necâştigători

Unii studenţi sunt necâştigători, ca la loz în plic. Din fericire, incidenţa celor necâştigători este mult mai mică decât la loz în plic. Iată câteva indicii ale studenţilor necâştigători:

Sunt absenţi
adică nu sunt prezenţi acolo unde ar trebui să fie.
Desigur că unii au explicații pe care le consideră motive- în baza acestor motive se consideră scutiți de obligația de prezență: sunt bolnavi, lucrează, sunt în luna de miere, au pierdut tramvaiul, trenul etc. Alţii pur şi simplu au uitat să vină. Au pierdut şansa de a fi prezenţi la ore, la examene, la activităţile de grup, în general la o activitate sau la o oportunitate.

Am întâlnit mulţi studenţi care îmi explicau cum, pentru a se putea întreţine în facultate, sunt nevoiţi să lucreze şi astfel nu pot să participe la ore. E ca şi cum ar spune că, pentru a putea fi student este necesar să nu participe la activităţile de student, ceea ce este o contradicţie majoră în înţelesuri. Continui să spun că treaba studentului e să vină la facultate, să lucreze va avea vreme toată viața. De altfel, însăși Legea Educației Naționale prevede obligativitatea prezenței studenților la ore. Ce e de spus mai mult de atât?

Sunt singuri

Studenţii singuri se izolează de grup sau nu se integrează. Unii nu ştiu cum, alţii nu văd de ce, unii nu pot, alţii nu vor. Alţii sunt prea exotici şi se simt prea speciali ca să intre în rând cu plebea, alţii muncesc şi sunt absenţi, alţii au alte relaţii, alte grupuri, alte referinţe. Eu ştiu că studenţia se trăieşte laolaltă cu studenţii şi nu cu colegii de la locul de muncă sau cu foştii ori viitorii colegi ori parteneri de viaţă. Cei care sunt singuri pierd o resursă importantă – grupul sau reţeaua colegilor lor.

Coeziunea grupului este o resursă importantă pentru procesul de învăţământ, adică învăţarea se face în grup. Dar şi aici se aplică poanta din bancul acela despre avantajele sexului în grup: dacă ai treabă poţi să pleci!

Nu cunosc cerinţele

Studenţii necâştigători nu cunosc cerinţele: nu ştiu cum se cheamă materia, nu ştiu cum îl cheamă pe profesor, nu ştiu ce trebuie să înveţe, nu ştiu în ce constă lucrarea pe care trebuie să o facă, nu ştiu ce li se cere la examen, nu ştiu de unde să facă rost de cursul sau de materia pe care trebuie să o înveţe. Nu ştiu că trebuie să fie membri pe grupul de comunicare a colegilor lor, nu ştiu că deja trebuia să îşi fi făcut site personal şi să fi dat profesorului acces pe el, nu ştiu că ar fi trebuit să îşi înscrie site-ul personal în formularul de colectare a adreselor site-urilor personale, nu ştiu când este examenul şi multe alte chestii...
...şi mă întreabă pe mine. Sau nu mă întreabă şi, astfel, continuă să nu ştie. 

Sunt agramaţi

adică fac greşeli majore de exprimare, de scriere. Scriu, în mod greșit, infinitivul cu doi i. Habar n-au unde se pune cratima. Nu știu scrie, în general - ce mare pacoste pe ei că acum există Internet iar comunicarea în scris este larg răspândită. În general scriu în genul: „Vă rog să î-mi da-ţi / trimite-ţi”. Agramaţii scriu cu greşeli de ortografie, fără diacritice, sunt neglijenţi, nepăsători şi nu consideră că aceste lucruri reprezintă probleme. Chiar se miră că un profesor de marketing sau de economie are treabă cu gramatica, uneori îmi explică iritați că profesorul ar trebui să ia în considerare doar ideile și să ignore eventualele greșeli de scriere pentru că... deh, toată lumea face greșeli. "Atunci de ce vă legați de mine?"

Sunt agresivi

Agresivitatea se observă în limbaj, în ţinută, în miros, în atitudine, în abordarea colegilor şi a profesorilor. Agresivitatea în limbaj şi-o exprimă prin cuvinte vulgare, prin înjurături, prin faptul că vorbesc tare, între ei sau la telefon, nesinchisindu-se că sunt în spaţii publice sau că mai sunt şi alţi oameni în jur, vorbesc când nu se întrebaţi şi răspund la întrebări în locul altora. Agresivitatea în ţinută se exprimă prin ţinute neadecvate cu spaţiul academic, cu contextul în care se află (de exemplu, la examene). Unii se îmbracă neîngrijit, boţit, murdar, alţii se îmbracă sumar. Unii expun o cantitate prea mare de piele (adică sunt dezbrăcați, pantaloni / fuste scurte, maiouri, decolteuri), alţii prea mult aur, unii prea multe scheme / fente / şmecherii, iar alţii prea mulţi cai putere, considerând în mod greșit că valoarea lor stă în mașina lor. Mai sunt unii care agresează simţul olfactiv a celor din jur, care nu se spală sau se parfumează prea intens făcând sconşii să pălească de invidie.

Am întâlnit mulţi studenţi agresivi în abordare: „Profesore, trebuie să mă treci! Îţi arăt eu cine sunt!” Am întâlnit studenţi care copiază netulburaţi la examen, agresând astfel regulile şi buna cuviinţă din spaţiul academic, călcând în picioare fără să clipească efortul de învăţare a colegilor lor.

E drept că agresivitatea este adesea un răspuns la agresivitatea altora, o frică exhibată, o modalitate de descărcare. Chiar şi aşa, este reprobabilă, nu există scuze pentru agresivitate. 

Sunt cinici

Cinismul se exprimă prin faptul că dau pe faţă, cu sânge rece, fără sfială, fapte sau gânduri condamnabile, încalcă netulburaţi regulile moralei, regulile de convieţuire socială şi de bună-cuviinţă sau au manifestări care exprimă asemenea atitudini.

Studenţilor cinici li se pare firesc să copieze sau să îşi cumpere examenele, să exploateze lipsa de informare sau de atenţie a celorlalţi, să plagieze, să prezinte lucrări ale altora ca fiind ale lor, să şantajeze colegii sau profesorii, să facă caz de situaţii delicate sau particulare, exploatându-le interesul lor.


Sunt blazaţi

Unii studenți sunt blazați, adică (aproape) morţi, lipsiţi de vlagă, de energie, de curiozitate, de iniţiativă, de entuziasm, de dorinţa de a contribui, de a se face de folos, de a învăţa, de şti, de a înţelege, de a aprecia critic. 

Recunosc blazarea după chip: priviri goale, inerte, feţe mohorâte, colţurile gurii îndreptate în jos şi o profundă lehamite care transpare din expresia feţei, din gesturi, din fapte şi din note.

Blazarea este expresia lipsei de motivaţie şi de interes, a neîncrederii în ei înşişi, în facultate, în profesori, în şansele lor de viitor. În general, blazaţii dau vina pe alţii pentru toate neîmplinirile lor, pe oraşul Oradea, pe Universitatea din Oradea şi mai ales pe ţara lor. În general altcineva este de vină pentru propriile nerealizări, obiceiuri proaste ori culpe. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu