miercuri, 28 octombrie 2009

Cele şapte păcate ale managementului

sau semnele unui management de proastă calitate. Ele pot fi premise, condiţii, cauze sau efecte ale unui management necâştigător. Vi le prezint, în ordine alfabetică. Cunoaşteţi-le teoretic (sau la alţii!!!) şi faceţi aşa să nu le întâlniţi dvs., în practică. Ce-i mai important: prevedeţi-le!



Accidentele
Este vorba despre accidentele care apar la locul de muncă sau în legătură cu activitatea de la locul de muncă a angajaţilor.
Angajaţii pot să fie neinstruiţi, neglijenţi, sub influenţa alcoolului sau a ultimei şedinţe în care au fost făcuţi preş şi călcaţi în picioare. Atunci când se întâmplă un accident întotdeauna există un vinovat. Managerii nu pot fi ţinuţi responsabili pentru orice bou care îşi bagă coarnele în priză dar oricum trebuie să răspundă în faţa autorităţilor care anchetează aceste cazuri. Responsabilitatea pentru asigurarea protecţiei la locul de muncă revine întotdeauna managerilor iar ei trebuie să şi-o asume creând condiţii în care accidentele pur şi simplu să nu se întâmple.

Birocraţia
Birocraţia descrie situaţia în care într-o organizaţie sunt reguli prea multe, prea proaste, contradictorii, aplicate neuniform sau greşit aplicate. Uneori regulile încurcă treaba, chiar dacă ele sunt menite să ajute. Aţi întâlnit organizaţii cu departamente care îşi crează propriile reguli incompatibile cu ale altui departament din aceeaşi organizaţie? Sau manageri laşi şi incompetenţi care se ascund în spatele regulilor? Ori angajaţi obtuzi şi agresivi care se încăpăţânează să respecte reguli fără sens? Cuvântul birocraţie e prea puţin încăpător pentru aceste păcate. Sugerez alte variante: „junglă” sau „sălbăticie organizaţională” ori „abuz de reguli prosteşti”.

Bolile
Următoarele boli pot să apară ca efecte ale unui management de proastă calitate: atac de cord, diabet, obezitate, stress şi toate bolile asociate, boli de vedere, auz, piele, ulcer, cancer, sida şi ebola. Ok, poate am mers prea departe, dar situația nu e deloc de glumă. Managementul de proastă calitate poate produce boli la manager însuși, la angajații sau colaboratorii cu care lucrează sau la clienți. De exemplu, gândiţi-vă la toxinfecţiile alimentare generate de lipsa unui sistem de control la unităţile de alimentaţie publică. Controlul este o funcţie managerială, lipsa sa este un mare păcat. Alte boli des întâlnite sunt bolile vedere cauzate de monitoarele vechi sau care nu sunt setate pe rezoluţie corespunzătoare. Poate pentru că managerii nu ştiu să îşi aleagă personalul sau serviciile IT potrivite sau poate că pur şi simplu nu îi interesează de angajaţi sau ignoră cu desăvârşire problema rezoluţiei monitoarelor fără să ştie că efectul se manifestă asupra vederii angajaţilor. Cât despre stress, acesta este cea mai răspândită stare letală de disconfort la locul de muncă. Când angajaţii sunt stresaţi, managerii sunt de vină! La France Telecom angajaţii stresaţi se sinucid. 

Dezordinea
Dezordinea se descrie prin formula cei trei N: nimeni nu ştie nimic. Aceasta afirmaţie descrie situaţiile în care membrii organizaţiei nu ştiu care este rolul lor în organizaţie şi care le sunt responsabilităţile, cum se măsoară rezultatele, care este miza rezultatelor, nu-şi cunosc organizaţia. Problema e gravă atunci când managerii înşişi nu ştiu aceste lucruri, nu ştiu unde le sunt oamenii, nu au evidenţe clare şi actualizate, nu ştiu cine trebuie să ia decizii, nu ştiu ce decizii trebuie să ia ei, ce le este permis şi ce le este interzis. Dezordinea în mintea managerilor duce la lipsa sau pierderea evidenţelor, informaţiilor, hârtiilor, dezordinea obiectelor în birou, a produselor în magazii şi în magazine, a evidenţelor banilor, mărfurilor, oamenilor şi regulilor.

Gunoaiele
Gunoaiele reprezintă păcatele vizibile ale managementului din interiorul şi din exteriorul organizaţiei. Unii manageri nu sunt conştienţi că organizaţiile lor produc gunoaie, alţii ignoră gunoaiele, până când gunoaiele îi sufocă sau se revarsă peste ei, bagă gunoiul sub covor sau le aruncă la vecini. Atitudinea faţă de gunoaie reprezintă o piatră de încercare pentru manageri. Cei virtuoşi îşi asumă gunoaiele şi le tratează în manieră ecologică şi cetăţenească: le sortează, le depozitează corespunzător, plătesc pentru ridicarea lor şi se preocupă de reciclabilitate. Managerii păcătoşi nu se simt responsabili faţă de gunoaie, convieţuiesc cu gunoiele şi cu şobolanii care le populează.

Hoţia
Hoţia este un alt mare păcat. În termeni manageriali, hoţia descrie situaţia în care managerii contribuie cu bună ştiinţă la diminuarea resurselor pe care sunt puşi să le administreze. Aceasta se poate face direct, prin marele furt sau mica ciupeală sau indirect, prin cumpărarea unor bunuri sau servicii care nu aduc organizaţiei beneficii, în schimb aduc managerilor organizaţiei beneficii. Intră aici şi cazurile de solicitări de mită la cumpărare, de favoruri încrucişate (eu cumpăr de la tine dar tu cumperi de la următoarea persoană sau, îţi dau ţie lucrări dar tu le subcontractezi la firma X). Hoţiei i se mai spune în limbaj penal şi trafic de influenţă, luare de mită, ori deturnare de fonduri. Este hoţie şi când furi statul prin neplata impozitelor sau nu îi dai salariatului banii pe cartea de muncă. În antichitate hoţului i se tăia mâna iar astăzi în China oficialii corupţi sunt executaţi.

Risipa
Risipa este irosirea de resurse. Ea creează pagube de natură economică, socială, poluare de mediu şi alte stricăciuni. Exemple des întâlnite: apa care curge din robinetul stricat, apeluri telefonice pe mobil când persoana se află la doi paşi, materii prime care se alterează, procese de producţie care scot mai multe rebuturi decât produse şa. Risipa este expresia incompetenţei, a neglijenţei sau a nepăsării. Responsabilitatea folosirii eficiente a resurselor revine managerilor, dar nu întotdeauna aceştia şi-o asumă.

Poluarea
Poluarea este un păcat grav care afectează negativ mai multe persoane, pe termen lung. Poluarea este expresia nesimţirii unei organizaţii (mai precis a unor manageri) care nu se sinchisesc că omoară plante, animale sau alte vieţuitoare, otrăvesc apele, solul şi aerul, fac fum zgomote sau mirosuri care îi afectează pe oamenii din jur sau au efecte negative în viitor, pe termen lung. Uneori aceşti manageri ai organizaţiilor poluatoare sunt de-a dreptul criminali, atunci când poluează cu bună ştiinţă. Indiferent că sunt nesimţiţi, criminali ori iresponsabili, aceste păcate trebuie aspru sancţionate iar păcătoşii ar trebui denunțați, chiar și penal, dacă e cazul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu